Revăzând Titanic după 18 ani

Revăzând Titanic după 18 ani, îmi dai seama că prima dată nu am văzut de fapt nimic, deși am stat cu ochii holbați la ecran mai bine de două ore.

Aveam vreo 13 ani când am văzut prima oară Titanic. Țin minte că era într-o sâmbătă, pe la prânz, iar sala de cinematograf (singura din oraș) în care rula filmul se umpluse de copilandri, unii chiar mai juni decât mine și cele câteva colege care mă însoțeau. Așadar, era rost de bâză, chiuituri, alergături printre scaune și, în general, haos. Read more


Cine doarme și visează: coperta, cuprinsul, lansarea

Dorm puțin și visez lacom. Convertesc orele de somn neefectuate în cuvinte, replici, situații, personaje, întrebări.

Așa gândeam să-mi încep nota de încheiere a volumului meu de debut, „Cine doarme și visează”. Mă bucur că, de lene, am renunțat la acel mic text care, în forma plănuită, ar fi avut toate șansele să semene cu un discurs sterp de Oscar: mulțumesc familiei, prietenilor, pisicilor, editorului, ilustratoarei, colegilor scriitori, cititorilor… Prefer să amân mulțumirile publice pentru când voi fi în stare să fac din ele o poveste cu rost. Momentan nu pot decât să mă bucur, copilărește și neproductiv, de ce se va întâmpla mâine:

Read more


Cine doarme și visează. Volumul

Astăzi este una dintre zilele alea, tot mai rare în ultimii ani, când mă furnică vârfurile degetelor să scriu pe blog. Subiecte am două, deopotrivă de atractive, dar cu importanță și interes diferite pentru cititori. Unul ar fi Atena, că tot n-au trecut cele 48 de ore necesare readapătării la pământ românesc și cotidian muncitoresc. Altul ar fi cea de-a șasea ediție a târgului de carte SF&F Final Frontier, de care ne despart 17 zile.

Carevasăzică, lupta se dă acum între călătorii și literatură. Trecut și viitor.

Read more



css.php