Fiind criza si vara in acelasi timp, cuvantul concediu este in mintea fiecarui angajat sarguincios. Dar mai mult decat atat, toti angajatii sarguinciosi au acelasi gand – respectiv cel de concediu – in acelasi timp. Dat fiind situatia, cum ar putea proceda angajatorii pentru a impaca pe toata lumea: pe angajati care, in plina criza, se gandesc numai la distractie dar si pe ei care actioneaza numai in favoarea intereselor companiei.

Ei bine, pentru a rezolva aceasta problema strategica, angajatori din toate tarile lumii au participat la o conferinta mondiala cu tema Concediile in situatie de criza. Concluzia acestei reuniuni a fost aceea ca, in acordarea concediilor si prioritizarea acestora, principalele criterii de care trebuie tinut cont sunt nevoile si motivatia angajatului, trecand pe planul doi interesele companiei.

In continuare nu voi detalia etapele prin care s-a ajuns la acest rezultat cel putin intrigant, ci voi oferi un exemplu ipotetic prin care poate fi demonstrata practic eficienta noii metode in gestionarea concediilor.

Pentru a determina nevoile si motivatia angajatului de a pleca in concediu, dar fara a leza interesele companiei, angajatorul are o mica discutie cu acesta:

- Mergem la Brasov? Aceasta este intrebarea pe care fetita o punea invariabil inainte de orice plecare cu trenul.

Insa intamplarea facea ca de fiecare data destinatia la care visa ea sa nu coincida cu cea pe care adultii i-o hotarasera. Asta presupunea multa abilitate din partea adultilor in a o convinge ca merge la Brasov si multa candoare copilareasca din partea ei in a-i crede… nu pentru mult timp. Mai devreme sau mai tarziu, odata ce trenul se oprea la destinatie, fetita avea sa exclame cu tristete:

-Asta nu-i Brasovul! Asta-i Buzaul…sau Mangalia (dupa caz).

Anii au trecut si fetitei, deja adolescenta, nu mica i-a fost mirarea cand in sfarsit trenul a ajuns in gara din Brasov, ducand-o intr-un oras necunoscut dar indelung visat. S-a plimbat pe strazi admirand stiluri arhitecturale necunoscute pana atunci si a savurat, pentru prima data, libertatea unei zile pentrecute singura intr-un loc nou-nout. Dar bucuria i-a fost de scurta durata pentru ca mica escapada i-a creat dependenta de…independenta.

De atunci, in ochii fetitei, acum adult fara voia ei, Brasovul a capatat valentele unei Mecca, fara a avea ceva sfant il el, ci sacru: un vis de copil, zis intr-o calatorie cu trenul.

Ce rol poate juca in viata unui om un cozonac castigat in mod oarecum misterios la o tombola de balci? Aparent nici unul, desi interesul pe care un strain il acorda acestui preparat culinar facut “in casa”(o delicatesa in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand este plasata actiunea romanului) este usor iritant… si, pe deasupra, o bomba distruge casa in care tocmai avea loc o interesanta intalnire…

Evenimentele in care este implcat fostul ziarist Arthur Rowe sunt declansate tocmai de acel tip de cozonac despre care o persoana mai carcotasa ar spune ca a fost copt special pentru a baga oamenii nevinovati in cele mai mari incurcaturi. Nimic mai adevarat, avand in vedere continutul sau (si nu ma refer la aluat) ce prezinta un real interes pentru o grupare de oameni…f ormata din spioni nazisti.

Trebuie sa recunoastem: toata povestea cu acest cozonac pare o nebunie si Arthur Rowe, fericitul detinator al acestuia, o simte pe propria-i piele: revendicandu-si trofeul, un alt barbat insista sa i-l rascumpere, un strain care il viziteaza din senin incearca sa-l otraveasca pentru a putea “profita” de minunatul preparat culinar. Toate aceste evenimente puse cap la cap nu pot decat sa declanseze accese de panica, caz in care se recomanda vizita la un doctor sau, in cazul personajului nostru, vizita la un detectiv particular. Insa consecintele acestei decizii nu-i permit lui Arthur Rowe sa se bucure in pace de bombardamentele asupra Londrei, asa cum ne-am fi asteptat. Odata ce detectivul insarcinat cu rezolvarea cazului sau dispare fara urma, Rowe este nevoit sa-i caute de unul singur pe organizatorii tombolei. Astfel ii intalneste pe fratii Hilfe, gratie carora ii se face intrarea in scena unei crime, si nu in calitate de simplu actor, ci de potential ucigas.

Urmeaza fuga, urmarirea, teama, confuzia…pentru ca toate acestea sa duca intr-un salon de tratament al persoanelor cu probleme mentale. Insa lucrurile nu se opresc aici, pentru ca vizitele Annei il salveaza din negura amneziei, oferindu-i o noua viata in care “vor trebui sa paseasca [...]cu bagare de seama , sa-si cantareasca bine cuvintele, sa se spioneze unul pe celalalt ca niste dusmani – tocmai pentru ca se iubeau atata!“

Greene, Graham, Ministerul Groazei, Polirom, 2006, 323 pag.

Nota mea: 9
Observatii: Se citeste cu nedumerire

Ce reactie ai cand, dupa multa vreme de la moartea tatalui, primesti de la acesta o scrisoare datata cu 11 ani in urma, un soi de testament spiritual de “dincolo”? O sa crezi, probabil, ca este un indrumar pentru viata ta de adolescent, o simpla pledoarie morala a unei persoane pe care vag ti-o amintesti?

Cu siguranta ca vei fi curios sau poate doar te vei simti vinovat pentru “uitarea” in care ti-ai lasat parintele sa rataceasca. Astfel te apuci de citit. Iar ce citesti tu este de fapt o poveste. Nu una inchipuita de o minte usor bolnava avand ca protagonisti niste indivizi pe masura (asa cum ai fi tentat sa crezi la o prima vedere), ci o intamplare de o stranietate cuceritoare.

Este vorba, asa cum era de asteptat, si despre o fata cu portocale (pe care le mananca, le cumpara, le vinde, le priveste sau pur si simplu vorbeste despre ele? – asta va trebui sa descoperi singur). Spun “si” deoarece fata cu portocale reprezinta pretextul unei povestiri de dragoste, cu si despre dragoste (romantica desigur, insa nu si siropoasa!) in care fericirea si tristetea merg impreuna, pentru a pune sub intrebare existenta umana.

Despre iubire s-a tot scris de-a lungul timpului din unghiuri si perspective diferite, cu duiosie, cu tristete, cu erotism sau timiditate. Ce are insa deosebit aceasta carte pentru a merita sa fie citita?

Raspuns: Te poti regasi cu usurinta in cautarea fetei cu portocale – o straina pe care o intalnesti intamplator intr-o zi si de care te simti iremediabil atras; o straina a carei privire iti este familiara si totusi o poarta spre necunoscut.

Despre astfel de lucruri iti “vorbeste” acest tata. Si cum nimic nu este gratuit – nici macar o mostenire sprirituala – in final iti adreseaza o ultima provocare la care trebuie sa-i raspunzi:

Gandeste-te ca esti undeva, gata sa treci pragul catre marea aventura, acum multe miliarde de ani, cand totul a fost creat. Puteai alege daca sa te nasti si sa traiesti pe aceasta planeta. Nu urma sa stii nici cat vei trai si nici cat timp urma sa fii aici, dar oricum nu ar fi fost vorba decat de cativa ani. Ai fi stiut doar ca daca ai fi ales sa vii pe lume, atunci cand se implinea sorocul [...] trebuia sa te desprinzi si sa parasesti totul. Aceasta avea sa-ti provoace o suferinta adanca, pentru ca multi considera ca viata in marea aventura este atat de minunata, incat [...] gandul ca la un moment dat nu vor mai veni alte zile provoaca o durere cumplita.

Tu ce ai alege?

Gaarder, Jostein, Fata cu portocale, Editura Univers, Colectia Cotidianul,157 pag.

Nota mea: 9
Observatii: de citit pe nerasuflate

=