Reţetă: Suflet de conopidă

Pentru astăzi plănuisem o scriere mult mai seacă despre sensul vieţii şi alte nimicuri de genul ăsta, dar cum prin bunăvoinţa computerului conjugată cu cea a internetului, autosave-ul s-a mişcat mai repede decât ctrl+V, învăţăturile cuprinse în acel text au rămas pe veci pierdute în hăţişurile serverului, o să vă recomand ceva care să va ia durerile de cap mai ceva ca fraza mea atent meşteşugită.

Reţeta cu pricina a fost extrasă cu nişte eforturi de neimaginat tocmai din cele mai întunecate tainiţe ale bucătăriei şi se referă, bienînţeles, la una dintre cele mai rafinate bucate din câte v-a fost dat să gustaţi.

Ingrediente:

1 bucată conopidă înflorată

1 cuţit cu lama bine ascuţită

1 şorţ de bucătărie impermeabil

1 sac de gunoi rezistent

Preparare

Cu ajutorul cuţitului se face o secţiune transversală în conopidă, fără teamă de sangele care ar putea rezulta în urma acestei operaţiuni (doar v-aţi echipat cu şorţul cel impermeabil). În timp ce aceasta se zbate, fiecare bucheţel inflorescent trebuie tăiat în două părţi egale ca volum şi dispuse într-o formă piramidală. Tulpina rămasă trebuie aruncată în sac cât încă mai mişcă. Sacul se leagă la gură şi se aruncă imediat la gunoi.Piramida formată din jumătăţile de floare se calcă în picioare în ritm de Lambada.

Se serveşte oricând aveţi nevoie să vi se infirme că, de fapt, conopida nu are suflet.