În zbor de zmeu

Alergăm peste şesuri, aşteptând zmeii să vină, cu mâinile înnodate în eresuri, cu ochii plini de rugină.

Ne agăţăm de zmeie, direct prin furtună: pornim în odisee, ţinându-ne de mână.

La noi nici suflu n-avem, nici solzi şi nici gheare, nici aţă legată-n ghem, doar plumb topit pe picioare.

Împotrivă-ne nici vântul nu suflă, nici zeii nu-ndrăznesc să tune, când zmeiele cu nori se umflă, golind sângele de lume.

Cuprinşi de-o ultimă sfârşeală,  încorsetaţi în trupuri răcite, lovim la nimereală; zmeiele noastre-s rănite!

Astăzi zmeiele nu se mai prefac în zmei.