Mâţa din tomberonul 5 (nr.15, octombrie 2010)

Serioşi mai sunt oamenii ăştia din jurul meu, încruntaţi, trişti, agăţaţi de umbrele şubrede care se destramă deasupra capetelor lor înnourate. La anumite intervale de timp încep să cadă, câte unul, câte doi,  după cum le vine mai bine la socoteală, după care se ridică individual, se scutură de frunze uscate şi pornesc cătinel mai departe, ţinându-şi cu grijă fălcile, să nu le mai alunece şi altă dată la pământ. Este doar toamă, de bună seamă, şi parcă neliniştea din jur m-a cuprins şi pe mine.
Aiureli! Eu vreau să râd…

Râd eu, dar parcă nu e râsul meu… Mi l-a furat Munaf, motanul ce-mi seamănă la atingere şi arătare (cu alb pe burta moale). Doar că dânsul a migrat din Bucureşti spre oraşe provinciale, pe când eu, de la deal la vale.

Mulţumesc lui Alin Gabriel pentru a-mi fi pus la dispoziţie poze cu o asemenea sosie Rus-Albăstrie.

Notă: Dragi cititori, dacă aveţi la îndemână o pisică pretabilă paginii din umilul nostru MÂŢOID, nu uitaţi să-i faceţi o poză (fie şi cu forţa), să-i aflaţi detaliile biografice şi apoi să-mi daţi de ştire.