Nu era suficient că mi se spunea “Mâţa lui Boc” (boc-boc la ore nepotrivite pe uşa de la vitrina cu geamuri anti-Kirb este un argument suficient de puternic, ar spune unii). Aseară a mai venit și Ihrielle cu un Mini-Boc nou-nouţ, proaspăt (l-a făcut acum vreo trei zile), numai pentru mine. L-am adulmecat de la distanță și am găsit că noua jucărie este fix pe gustul meu:

O poză veche care atestă îndelungata noastră relație:

Lecție de morală pentru pisici neascultătoare:

The (mini)Boc is mine:

P.S.: Mulţumesc pisicii fumătoare pentru minunata jucărie. Aşa ca de la mâţă la mâţă .

Ştiu că nu mi-a cerut-o nimeni, dar parcă tot simt nevoia să explic de unde o aşa încăpăţânată de tăcere. Chiar dacă risc să stric surpriza de concurs pe care o pregătesc cu chiu cu vai de ceva vreme.

Aşa… acum că ştiţi cam ce vă aşteaptă, vă rog să exersaţi următoarele replici, astfel încât să vă iasă cât mai natural: “O, ce chestie!” respectiv “O, ce chestie?”. Timp este suficient, cam vreo două săptămâni.

Dragi mâţari,

Uşor, uşor încep să văd şi eu ce pisici se caţără pe mesele voastre, plimbându-se nestingherite printre solniţe şi piperniţe. Așa i-a venit rândul lui Igor să fie privit cu admirație, ca un adevărat talentat motan transilvan ce se înghemotocește în casa lui ggl.

© Gelu Lupaș

Despre Igor mai știm următoarele: „8 ani, Brașov, din familie de pisici negre, mâncare nothing out of the ordinary supermarket cat food. Nu mănâncă altceva. Deși mai are tentative să guste porumb, să-și bage nasul prin oale și căni și să lingă uleiul de măsline din tigăi, exasperându-și bipedul”. Și, bineînțeles, o poveste minunată, cum nu cred să mai fi avut vreo mâță până acum.

Părerea mea, ca să îl mai liniștesc un pic pe „bipedul” lui Igor, este că o mâță care are acces nemijlocit la bucătărie este a priori fericită. Când te gândești că eu trebuie să lupt pentru asemenea răsfăț…

Notă: Dragi cititori, dacă aveţi la îndemână o pisică pretabilă paginii din umilul nostru MÂŢOID, nu uitaţi să-i faceţi o poză (fie şi cu forţa), să-i aflaţi detaliile biografice şi apoi să-mi daţi de ştire.

Mâțele de săptămâna aceasta s-au înghesuit prin tomberoanele buzoiene. Şi nu-i de mirare când săptămâna trecută l-am avut ca invitat pe Porky, buzoian get-beget născut în capitală din părinţi bucureşteni. 

P.S.: O să fac eu rost de şapte mâţe, să vedeţi voi atunci  

Notă: Dragi cititori, dacă aveţi la îndemână o pisică pretabilă paginii din umilul nostru MÂŢOID, nu uitaţi să-i faceţi o poză (fie şi cu forţa), să-i aflaţi detaliile biografice şi apoi să-mi daţi de ştire.

Cum prefer să păstrez discreţia asupra felului în care mi-am petrecut ultimele cinci zile (da, am picat examenul), o să mă ocup de leapşa dură pe care am furat-o de la Cami, din care am ales să răspund doar la întrebările care mi-au plăcut şi mi-au venit la socoteală.

1. Eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce?
Parcă aud deja şfichiul flămând al biciului prin aer, vâjâindu-mi pe la urechi, înfiorându-mi pielea sub cămaşa murdară de doc. Limbile sale ca de foc îmi frig carnea, smulgându-mi mici fâşii de piele şi mi-l imaginez deja pe bucătarul ce îşi înfige furculiţa în pulpa suculentă a puiului pentru a-i testa frăgezimea… De fapt nu mă gândesc la nimic: sunt şi oarbă şi surdă şi mută; doar carnea, blestemata asta de carne sfâşiată, amestecată cu bucăţi de textilă ieftină îşi ascute vocea, repetându-mi obsesiv: “De ce nu ai ales umilinţa, tu, care ţi-e frică de lovituri? Ce teamă cumplită te-a îndemnat să alegi astfel?”
Teama de propria conştiinţă, bineînţeles. O rană în propria-mi demnitate nu se poate compara cu o rană de pe corpul meu, oricâtă suferinţă mi-ar fi pricinuit cea din urmă. Demnitatea, spre deosebire de carne, nu are capacităţi regeneratoare.  

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Depinde de compromis şi de implicaţiile morale pe care le are asupra mea. Dacă împlinirea visului meu presupune abdicarea de la o serie de principii după care îmi conduc viaţa, atunci mă pot foarte bine lipsi de el. Nu ar fi nici drept, nici sănătos să îmi mulez reperele în funcţie de ceva arbitrar (visele şi dorinţele noastre sunt variabile ca intensitate şi importanţă).

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
Deşi nu îi port respect lui Stalin nici cât pentru faimosul său citat “Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică”, nu pot să nu recunosc că are dreptate. Cel mai probabil, pentru a nu fi acuzată de discriminare, i-aş lăsa să moară; pe toţi. 

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
Dumnezeu este unul dintre puţinele personaje de ficţiune (laolaltă cu zmeii şi gheonoaiele din basme) în pielea căruia nu mi-ar plăcea să mă aflu. Aşadar, nu are rost să îmi pun întrebarea.

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?
Le-aş pierde în cel mai ineficient mod cu putinţă, întrebându-mă la ce-mi vor mai folosi mie de acum încolo: zecile de cărţi cumpărate şi necitite, diplomele de studii, miile de ore petrecute la muncă, prăjitorul de pâine şi multe alte nimicuri pentru care mi-am consumat nervi şi timp de-a lungul vieţii. După care, cu doar câteva secunde înainte de ora H, m-aş gândi că aş vrea ca lumea astă să nu mai aibă continuitate în absolut niciun fel.
Evident, există şi scenariul în care toate aceste tâmpenii sunt discutate la o ultimă bere, asta ca să nu dau impresia că aş vorbi singură.

18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
Mă mir că în cei 10 ani nu am murit (nu am tendinţe sinucigaşe, dar totuşi nu-s masochistă). Dar să zicem că am supravieţuit animată de ideea că într-o bună zi voi scăpa. Atunci cu siguranţă perspectiva de a trăi (?) încă 2 ani în celula “noastră”, chit că mi s-ar oferi masaj terapeutic şi nu posibilitatea de a chinui la rândul meu pe cineva, nu mi s-ar părea în niciun caz o ameliorare a situaţiei. Cel mai probabil, aş căuta o soluţie de mijloc pentru a scăpa din acest loc al non-existenţei.

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Voi ridica din umeri şi îi voi spune: “Nu ai decât”. De vreme ce am un asemenea secret, înseamnă că nu am pus prea mare preţ pe ceea ce am. Îmi voi asuma, aşadar, toate consecinţele.

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. Minim 50 de caractere.
Mă tem că nu există părere personală obiectivă… Cami este autoarea unora dintre cele mai bine documentate şi argumentate articole pe care le-am citit în ultima vreme într-un blog românesc. O admir pentru sinceritatea cu care scrie, pentru capacitatea sa de sinteză, pentru spiritul critic foarte dezvoltat, pentru determinarea cu care îşi urmează visurile…

Anei îi revine misiunea de a prelua şi transmite mai departe aceste întrebări… Însă am convingerea că nu i-ar displăcea un pic de ajutor din partea cui va mai avea curiozitatea să răspundă.