Dragii mâţei*,

Este drept că în afară de câteva episoade pentru Mâţoid, nu prea m-am mai ostenit cu scrisul, însă astăzi am cel puţin o scuză: în ultima vreme am fost ocupată cu centralizarea şi clasificarea celor mai inepte asocieri de cuvinte care duc către blogul nostru.  Şi ca să vedeţi că v-am spus adevărul, nu aveţi decât să vă plimbaţi privirile prin categoriile de mai jos, în care m-am străduit a încadra “infamele” expresii, atent îngroşate pentru a fi observate din prima.

La categoria “Mă-ta, mâţa şi-alte personaje”
√ care e ai diul felinelor PisiRoz, Pisi4U, Pisi-Pis… de-astea
√ pisici inghesuite Cu ce ți-au greșit?
√ poze mata cu blana mare Încearcă epilatul
√ vine mata Vie sănătoasă

Categoria “Psihologice”
Ψ nu mai sunt cum eram: Dacă tăceai filosof rămâneai.
Ψ /avatare poze triste cupluri triste nu mai fii suparata poze suparate msj de suparare: ??????????????
Ψ numai plange: Normal, mai știe să facă și altceva?
Ψ tristetea scaietilor: Această afirmaţie este bienvenită. În fond, ce ştim noi, pisicile, despre scaieţi şi sentimentele lor?
Ψ cum aflu daca-s vrajita?: După cantitatea de haur de la gât
Ψ fata de la miezul noptii: Care dă un telefon (în varianta clasică). Care se uită la emisiunea asta (varaianta romînească)

Categoria “Visele de noapte” şi interpretările lor
♣ am visat ca fac coliva Pentru că îţi place acest produs culinar, însă caracterul să morbid te împiedică să-l prepari după pofta inimii, plănuieşti moartea unei persone apropiate.
♣ chiuveta plina de paduchi cand visezi: Când nu-ţi cureţi părul din chiuvetă

Categoria “Gospodăreşti”
Λ casele vampirilor: Dacă-s ăi de “sug sângele poporului”, atunci o să-ţi ia ceva timp să le găseşti pe toate. Dacă nu, încearcă o trilogie simplă, pentru adoloscenţi.
Λ urari de casa noua: învaţă-le, că-ţi vor trebui dacă mai vii pe la noi
Λ mini cascada interioara: Cunoscută în popor și sub numele de inundație.

Categoria “Natura”
≈ peisaje cu isus: Cu Iisus pe cruce și un apus sângeriu pe fundal, cu Iisus mergând pe apă într-o dimineață însorită?

Categoria “de-a intelectualii”
© ce faci daca ti se fura diplomele: Cumperi altele
© propoziti cu dune si du-ne “Propoziţi”, măria ta? “Propoziţi” e prea simplu chiar şi pentru o pisică (Du-ne la dune, de exemplu). Mai bine ia o frază, că-i cu de toate: Du-ne înapoi pe dune, locul unde-am învăţat a scrie şi, de deştepţi ce-am fost, am pierdut un “i”.

Categoria “zero virgulă ceva”
↔ blog femeia ideală: Femeia ideală n-are nevoie de blog
↔ carte barbatul ideal Genul: literatură SF; Autor: L’imaginaire du Femme; Număr de pagini: 5336716; Editura: Terra.
↔ creaturi oprimate: de ce?
↔ eticheta tonului de ocupat: 100% enervant. A nu se folosi împreună cu alte tonuri. Asamblat în China.
↔ poze cu ceib: Ce-i bre, aia?

* de acum înainte, astfel îmi voi începe  fiecare articol, ca să nu mă mai confundaţi cu colega de blog

Pentru numărul de astăzi visam să ne pozeze o mâță belgiană, dar nu ne-a surâs norocul ca vreo astfel de felină să ne taie calea în nici unul dintre cele patru cinci orașe care au făcut (mai mult sau mai puțin) obiectul ultimelor două povestiri. Așa că o să ne punem pofta-n cui (deși supermarket-urile flamande nu duceau lipsa de mâncare pisicească) și o să revenim la ale noastre.
Cu Ica, „soră” a junelui Vasile, pe care deja ați avut cinstea de a-l vedea într-unul din mai vechile numere ale umilului nostru Mâțoid.

P.S.: Amândoi sunt crescuți sub atenta pază a lui Arici Pogonescu și a lui Betty, cea de-a treia pisică a casei.

Așa cum promiteam, am revenit cu poze și povești din Antwerpen/Anvers, primul oraș belgian pe care l-am vizitat. Mă rog, primul este impropriu spus, deorece mai întâi și-ntâi ne-am abătut timp de o oră prin Charleroi, oraș care a avut cinstea de a-mi oripila însoțitorii masculini (poate și pentru că planificasem să înnoptăm acolo în preziua întoarcerii noastre în țară).

La o primă vedere, Antwerpen nu pare să impresioneze prea tare ochiul turistului obişnuit cu grandioasele proiecte arhitecturale: la tot pasul întâneşti case din cărămidă roşie care se pricep de minune a coexista în armonie cu mai noile blocuri de apartamente sau clădiri de birouri, care nu au nici pe departe aerul pseudo-modern al celor de pe la noi. 

Dacă o plimbare pe cheiul râului Scheldt sau pe străduţele înguste din apropierea acestuia îţi evocă un cadru provincial, centrul oraşului te transpune într-o lume cu totul şi cu totul diferită, în care clădiri impozante, mărturie a unui trecut îndepărtat, se contopesc ciudat cu agitaţia cotidianului. Muzeul Regal de Artă, gara centrală, catredrala Onze-Lieve (Notre Dame, în franceză), Primăria din Grote Markt sunt doar câteva dintre acestea.  

Royal Museum of Fine Arts

Grote Markt

Clădirile Ghildelor din Grote Markt

Ceea ce mi-a atras atenţia încă din primele minute de plimbare prin Antwerp a fost un detaliu, pe care ulterior l-am identificat ca fiind mai degrabă specific oraşului respectiv decât întregii Flandre. Clădirile vechi au fost construite una lângă cealaltă, formându-se astfel şiruri şi de câte 10-15 case dispuse într-un bloc compact. În foarte multe sitauţii, această formaţiune arhitectonică se încheie (pe colţul situat la o intersecţie de străzi) cu o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul.

Însă Antwerpen este faimos pentru nenumăratele sale magazine în care se comercializează exclusiv diamante. Aşa că la final de poveste o să vă las să admiraţi o “piesă” întânită întâplător pe una dintre străzile sale. Nu este preţios, însă am convingerea că odată aprins are nişte sclipiri ce întrec orice diamant.

Cum sunt proaspăt returnată din Belgia, m-am gândit că n-ar fi rău să vă povestesc câte ceva despre impresiile pe care mi le-am făcut de-a lungul acestei intense călătorii. Zic intensă pentru că, în patru zile, am văzut (probabil mult prea superficial pentru gustul unora) cinci oraşe: Antwerp, Brugge, Gent, Bruxelles şi Charleroi. 
Pentru că plănuiesc ca în zilele următoare să tratez pe larg fiecare locaţie vizitată, astăzi mă voi rezuma doar la notiţe de ansamblu, menite să redea o parte din experienţele noastre.

• ¤ Belgia nu este o locaţie tocmai accesibilă ca preţuri la mâncare şi cazare, însă cu siguranţă nu costă foarte mult să ajungi acolo. Un bilet luat din timp de la o companie aeriană low cost te ajută să economiseşti nişte sume nu tocmai de neglijat. Noi am zburat cu WizzAir şi am fost foarte mulţumiţi: nu am avut întârzieri, pilotul şi-a făcut treaba, personalul a fost amabil, bagajele au ajuns întregi… să nu le fie de deochi.
• ¤ Orașele din Flandra pe care le-am vizitat noi sunt destul de liniștite și de curate (după ce echipele de la salubritate  au îndepărtat cioburile, mucurile de țigară, resturile de mâncare și au spălat trotoarele). Locuitorii lor sunt mult mai relaxați, bicicleta este probabil cel mai folosit mijloc de transport în comun (dovadă o fac parcările imense ce le sunt destinate), iar magazinele se închid devreme (maxim ora 19:00). La antipod, Bruxelul este mult mai aglomerat, plin de cerșetori și fără prea multe clădiri care să evoce un trecut istoric.
• ¤ Sistemul de transport feroviar este foarte bine pus la punct, atât în ceea ce privește frecvența trenurilor între origine și destinație, confortul pasagerilor, respectarea orarelor de mers, cât și în ceea ce privește soluțiile tarifare, adaptate în funcție de nevoile călătorilor. Go Pass (pentru tinerii sub 25 de ani) și Rail Pass sunt doar două dintre soluțiile pe care SNCB le propune celor care doresc să viziteze mai multe orașe din Belgia.
• ¤ În toate orașele prin care ne-am plimbat, mâncarea din restaurante este destul de scumpă, cu meniuri care de cele mai multe ori nu scad sub 15 euro. Probabil că de vină este zona turistică, însă mă îndoiesc că în afara acesteia, prețurile sunt cu mult mai mici. Alternativele la aceste „oferte” culinare sunt, pentru persoanele cu mai puține pretenții sau cu un buget mai redus, fast-food-urile (americane sau arăbești) și supermarketurile. Dacă nu vă daţi în vânt după originalitate, în fast-food-urile belgiene puteți încerca mâncarea tradițională – cartofii prăjiți cu diverse sosuri. Altfel nu aveţi decât să vă îndopaţi cu goffre şi trufe belgiene.
• ¤ Băiețelul care face pipi, simbolul Belgiei, este un adevărat pipi-șvaiț: de dimensiuni embrionare (de vreo 40-50 de cm), negricios şi total neinteresant. Când am ajuns la locul cu princina, eram deja plictisită de această statuetă ale cărei copii erau absolut prin toate magazinele de suveniruri, însă priveliștea a sute de oameni ce se înghesuiau să-l pozeze, m-a scos din sărite. Drept urmare, i-am întors spatele și nu l-am învrednicit cu niciun cadru.

În aşteptarea povestirilor ce vor urma, vă invit să-l vizitaţi şi pe Delta, ale cărui impresii de călătorie se află într-un stadiu mult mai avansat, riscând să-mi surclaseze nescrisele articole.

Ahoy, dragii mâţei,

Că multă vreme a trecut de când nu m-aţi mai citit şi tulburi zile mi-au mai fost date să duc în spinare, aşa cum nu credeam să ajung a trăi vreodată. Dar acum că s-au mai limpezit un pic apele şi ne apropiem pâş-pâş de ţelul nostru, mi-a revenit cheful de nebunii. Pe astea o să vi le împărtăşesc şi vouă, căci sunt sigără că tare curioşi aţi mai fost să aflaţi ce-am mai pus eu la cale şi încă ce mai pregătesc.

Când stăpâna nu-i acasă, Kirb se succede în poze:

Cam atât pentru azi. Vă las să vă odihniţi un pic înainte de a vă bombarda cu muuuulte poze (şi cu ceva impresii din călătorie, eventual).