Împrejurările şi întâmplările din ultima perioadă care ne-au tăiat numai maul ci şi cheful de viaţă, în general, ne-au determinat să inaugărăm un nou serial, intitulat sugestiv ”Incompetenţa se ascunde sub diverse chipuri”.  Despre ce şi cum s-a petrecut, o să povestesc în continuare, compilând note din mai multe zile.

motto: nu există greşeală mai mare ca recunoaşterea greşelii

Acum o lună ne-am hotărât să ne apucăm de cumpărat coteţul, pentru ca Madam Kirb să-şi facă mâţodrom iar eu să devin, pentru următorii treizeci de ani, sclavul băncilor şi al noului Cod al Muncii. Ne-am ales banca, am dus actele necesare şi, în aşteptarea preaprobării creditului, ne-am apucat de “turism imobiliar“. Joi seara găsisem deja o garsonieră care îmi făcea frumos cu ochiul iar vineri stăteam ca pe ghimpi în aşteptarea telefonului care să-mi aducă mult râvnita veste: “Vă informăm că aveţi creditul preaprobat. Vă aşteptăm cu actele pentru casă”.

În stadiul ăsta se aflau lucrurile când am aflat că în adeverinţa de salariu datele de identificare ale firmei au fost scrise greşit – confundându-se data de înregistrare la Registrul Comerţului cu cea de obţinere a CUI-ului (la un moment dat, firma şi-a schimbat unitatea de înregistrare).

Contrar aşteptărilor, nu o să intru în amănunte legate de felul în care am rezolvat problema, ci doar voi profita de ocazie pentru a ”da în cap” unor incompetenţi pe care nu mă pot descărca altfel decât indirect, de vreme ce creditul meu este într-o primă măsură la mâna lor (pe principiul: dacă nu mă rogi frumos, o să-ţi greşesc toate adeverinţele de-acum până la pensie).
De multă vreme, într-o anumită companie, adeverinţele greşit completate au devenit un fel de practică organizaţională tolerată de superiorii persoanei responsabile cu eliberarea acestor documente. Povestindu-le colegilor mei proaspetele mele păţanii, am aflat cu stupoare câţi dintre ei au trecut prin situaţii similare dacă nu chiar şi mai neplăcute, în care riscau să piardă banii daţi ca avans pentru cumpărarea locuinţei. Şi toate acestea datorită unei adeverinţe greşite, dublată de nepăsarea persoanei care a avut ca sarcină completarea ei, care va refuza nu doar să-şi recunoască vina, ci şi să remedieze de urgenţă problema (caz care ar fi echivalent cu recunoaşterea greşelii).

Astăzi, după un periplu de trei săptămâni, în care am dat zeci de mailuri şi telefoane, am avut n conversaţii desprinse parcă din teatrul absurd şi am simţit cea mai mare frustrare de până acum (aceea de te vedea obligat să perii pe cineva pentru a obţine ceva ce este dreptul tău), am primit, printr-o ”favoare” (după cum m-a asigurat persoana în cauză),  adeverinţa corectată.
Nu ştiu încă dacă este validă şi, sinceră să fiu, prefer să nu-mi mai bat capul cu asta. Momentan am alte subiecte de rumegat, pe care această păţanie mi le-a oferit cu generozitate: mentalitatea de pupincurism care se propagă până în cele mai puţin susceptibile sisteme, presiunea de cenzurare a nemulţumirilor şi atitudinea mult prea permisivă faţă de greşelile repetate, tratate cu superficialitate şi rea-voinţă.

Teodora a observat că în ultimul timp ne-am cam lăsat pe tânjeală aşa că şi-a propus s să ne mai anime un pic, provocându-ne să ne etalăm cu neruşinare ce obiective i-am stabilit lui Kirb’s Crib pentru 2011.

                 Ca tot omul şi pisica, vrem să dedicăm cât mai mult din timpul nostru liber unor activităţi deopotrivă plăcute şi productive. Poate că înseamna şi scris pe blog, dar cum plăcerea de a pierde vremea nu se rezumă numai la asta, ne bazăm pe faptul că postările noastre (inclusiv cele din categoria Mâţa din tomberonul 5 – singura care se vrea a fi săptămânală) vor continua să fie la fel de aleatorii şi imprevizibile ca şi până acum.
                Ce-i drept, ne-ar plăcea să scriem mai des, dar numai cu condiţia să nu fie necesar să îngroşăm categoria postări “de dat în cap” (O nouă formă de dialectică, Wrong scenario), deşi tocmai astea-s preferatele noastre.
                De asemenea, ar trebui să convingem Mâţoidul să-şi respecte frecvenţa şi data de apariţie pe care ni le-a promis la început. Încă mai lucrăm la asta.
                 Apoi vrem să trecem la Mâţoid 2.0, caz în care ”Cultura felină” se va îmbogăţi cu o nouă rubrică. Mai multe nu pot spune, dar vă asigur că este o idee pe care o clocim de multă vreme şi pentru a cărei punere în practică vom avea nevoie de mult timp, inspiraţie şi ceva abilităţi de folosire a unor programe. Asta ca să ştiţi de ce este totuşi posibil să nu se mai audă nimic de ea.
                La final, sperăm să nu ne facem blogul părăsibil, ba dimpotrivă, să vă convingem să mai reveniţi, să încingem nişte discuţii straşnice şi, fie-ne gura aurită, să vă invităm la un New Kirb’s Crib party cât se poate de offline, când ne-om muta la casa noastră şi şi-om avea şi Scrabble nou, 100% dadmade.

 Cam atât.

Cu siguranţă mai sunt şi alţii cu obiective (18-55 măcar): Ana, Cami, Delta. Nici Doulfe  nu scapă de leapşă.