De astazi este oficial: nu mai sunt doar XYL, ci si radioamatoare cu acte si un nou “nume” numai bun de strigat pe statie: YO9INX. Asa ca voi profita de ultimele zile de vacanta pentru a realiza primul meu QSO (si poate si un DX mic).
Si pentru ca indicativul meu suna a INXS, eu zic ca trebuie sarbatorit in compania celebrei formatii
Mystery Express este unul dintre cele două boardgames pe care le-am primit cadou de ziua mea (celălalt este Dominion). Nu v-am povestit nimic despre el până acum pentru că am aşteptat cu nerăbdare să-l testez şi să aflu dacă este într-atât de captivant cum anunţa descrierea.
Şi pentru că tot am pomenit despre descriere, o să fac un mic rezumat al acesteia. Mystery Express este un joc de deducţie, în care jucătorii trebuie să identifice particularităţile crimei comise în Orient Express: criminalul (Suspect), mobilul (Motive), arma folosită (Modus Operandi), locul (Location) şi ora faptei. Pentru a -şi putea duce la sfârşit misiunea, fiecare dintre jucători va intra în pielea unuia dintre cele cinci personaje care investighează crima şi va încerca, pe parcursul celor 6 runde care despart Paris de Istanbul, să adune cât mai multe indicii. La final, jucătorul care identifică în mod corect toate cele cinci variabile ale crimei (sau pe cele mai multe dintre acestea), este declarat câştigător.
Înainte de a trece la descrierea experienţelor pe care le-am avut cu Mystery Express, o să mai fac o singură precizare, cu privire la modul în care se stabilesc cele cinci variabile ale crimei pe care jucătorii trebuie să le identifice. Acesta este primul aspect de care toţi partenerii mei de joc s-au arătat interesaţi încă de când au aflat că trebuie s de elucidaeze o crimă.
• În primul rând, criminalul nu este unul dintre jucători (da, ştiu, dezamăgire, lacrimi, dramă feroviară), ci unul dintre ceilalţi “călători”, ale căror nume şi portrete se regăsesc în dublu exemplar pe cartonaşele verzi din categoria Suspect.
• În al doilea rând, nu ştim cine este victima şi nici nu ne interesează (al doilea rând de lacrimi); noi vrem să aflam răspunsul la clasicele: cine, cum, când, unde şi de ce.
• În al treilea rând, detaliile crimei nu sunt predefinite, ci randomizate şi cu şanse destul de mici de a se repeta întocmai de la un joc la altul. Altfel Mystery Express ar fi de unică folosinţă, ceea ce ar fi stupid.
Acum că am lămurit unele lucruri legate de înţelegerea jocului, o să vă povestesc ce aspecte semnificative am identifcat în cele două runde de joc şi una de test pe care le-am desfăşurat.
• Identificarea orei la care a avut crima este unul dintre cele mai afurisite lucruri. În primul rând, spre deosebire de celelalte coordonate ale crimei, care se regăsesc în dublu exemplar, cărţile de timp se regăsesc în triplu exemplar şi reprezintă opt ore diferite (deci 24 cu totul). Mai mult, se joacă toate cărţile de timp, indiferent dacă sunt 3,4 sau 5 jucători (în cazul celorlalte categorii, numărul de seturi variază în funcţie de numărul de participanţi). Şi de parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, cărţile de timp se joacă diferit de celelalte: nu sunt împărţite jucătorilor şi nici nu pot fi desfăşurate acţiuni care să ducă la dezvăluirea lor, ci doar sunt “fluturate” prin faţa ochilor de trei ori în timpul jocului. Atât. În versiunea pilot am încercat să aflam ora crimei respectând cele trei moduri diferite de expunere a cărţilor, însă nu ne-a ieşit mare lucru, ba ne-am mai şi enervat că nu ne iese. Aşa că am luat hotărârea de a elimina de tot variabila timp din obiectivul jocului, ceea ce ne-a îmbunătăţit nu numai rezultatele, ci şi moralul. Nu este prea frumos să trişăm astfel, însă vă sfătuiesc şi pe voi să-o faceţi, mai ales dacă sunteţi începători şi vreţi să evitaţi riscul de a vi se “lua” de joc încă de la prima încercare.
• Cu cât sunteţi mai mulţi, cu atât jocul este mai palpitant şi pare să se “aşeze” mai bine. Pilotul l-am jucat în trei (eu, Delta şi Kirb pe post de “mână moartă” şi, aşa cum spuneam mai devreme, ne-a mâncat zilele. La primul joc adevărat, Kirb a fost înlocuit de un jucător în carne şi oase (vară-mea). Am fost surprinşi că constatăm cât de captivant este de fapt, iar Delta, foarte dezamăgit după pilot, era deja cel mai entuziasmat (de înţeles, dacă ne gândim că el a fost şi autorul cadoului). În patru, treaba devine mult mai serioasă, cărţile din mână se termină mai repede, numărul de ”indicii” pe baza cărora care trebuie să faci deducţii, creşte şi el. Rămâne de văzut cum se desfăşoară în versiune completă.
• Cartonaşele sunt deosebit de utile pentru a lua notiţe în timpul jocului, însă abuzul de notiţe fără temei vă poate duce pe piste greşite. Ca sfat, este bine să ţineţi evidenţa cărţilor pe care le primiţi şi le daţi mai departe (notând şi expeditorul sau destinatarul).
Sunt sigură că am uitat să spun multe lucruri despre Mystery Express dar, dacă v-am captat atenţia cu acest joc, sper să mă ajutaţi voi să mi le amintesc.
Iar la final, un videoclip care explică mult mai bine decat mine cum se joacă Mystery Express.
La noi in oras, in diminetile de dinainte de Craciun, exista obiceiul ca “junii” locului se stranga cate 10-20 laolalta si apoi sa porneasca a plimba ursul in lung si-n lat, batand din tobe, sufland din flueiere si trompete si asteptand sa le pice favoruri din cer. Nu par a avea prea mult succes; beneficiarii vacarmului mai degraba se arata dispusi sa-si inchida ferestrele decat sa se dispenseze de bani sau un coltuc de paine.
Serile, insa, ursul se refugiaza in barlog, pentru ca locul lui sa fie luat de hoardele de Mosi Craciuni care canta (sau macar se prefac) Jingle Bells din trompeta. Nici ei nu cred sa o duca prea bine; oamenii, in general, se arata surprinsi sa vada ca Mosul canta pentru a face rost de bani pentru cadouri.
Derapaj al lui Manolescu este clar un derapaj. Dar dacă tot se pune problema de deraiere, aş fi preferat s-o facă în două direcţii diferite. Adică una spre comunism, cu dulceţuri, mileuri, demolări, bătut de mingii pe maidan şi alte amintiri de genul. Iar cealaltă spre fundul Mariei, Economiştii Minţii şi hipstereli intelectuale. Eventual să şi specifice care-i care, ca să ştie şi cititorul ce citeşte.
Nu ştiu ce aş mai putea spune despre el. Mi-au plăcut episoadele cu amintiri comuniste(Manolescu povesteşte frumos şi cu umor), dar m-au plictisit crunt picanteriile de dormitor presărate cu conspiraţii neuro-cibernetice (probabil că imaginaţia este derapajul autorului). M-am enervat că pe toate acestea le regăseam împreună, la grămadă, fără posibilitatea de a sări peste unele direct la ce mă interesa pe mine. Să fim serioşi, este greţos să pui în aceeaşi carte perdelele bunicului şi obiceiul Mariei de a-şi ordona chiloţii în funcţie de destinaţie (nu dau exemple, vă imaginaţi voi).
În fine, poate că vouă v-ar plăcea. Eu am mustrări de conştiinţă literară, ca atunci când am terminat de citit Dezgolită.
Mystery Express
şi, aşa cum spuneam mai devreme, ne-a mâncat zilele. La primul joc adevărat, Kirb a fost înlocuit de un jucător în carne şi oase (vară-mea). Am fost surprinşi că constatăm cât de captivant este de fapt, iar Delta, foarte dezamăgit după pilot, era deja cel mai entuziasmat (de înţeles, dacă ne gândim că el a fost şi autorul cadoului). În patru, treaba devine mult mai serioasă, cărţile din mână se termină mai repede, numărul de ”indicii” pe baza cărora care trebuie să faci deducţii, creşte şi el. Rămâne de văzut cum se desfăşoară în versiune completă.
