Mărunţiş

De ce atunci când ai de achitat o sumă de 1,30 de lei şi nu ai cu ce altceva să plăteşti decât cu o bancnotă de 50, vânzătoarele fac mutra aia speriată de parcă le-ai fi fluturat prin faţa ochilor un pistol şi nu bani?
Şi de ce, după ce îşi revin din şoc, insistă să le dai neapărat suma fixă (“nu aveţi 1,30 lei, mergeţi şi schimbaţi în altă parte!”, deşi au casa plină de mărunt din toate felurile (dar asta observi abia după ce ai apucat să te scormoneşti prin toate buzunarele şi să plăteşti).

Or fi având cumva vânzătoarele vreo normă de mărunt pe care trebuie să-l colecteze zilnic (pentru puşculiţa patronilor)? Sau or fi sărbătorind Ziua (cu variaţiuni: Luna,Anul) Internaţională Anti Scăderea Matematică?

P.S.: Mi-e dor de vânzătoarele care-ţi numărau restul în palmă: 10… 20… 30… 40… 50