Revăzând Titanic după 18 ani

Revăzând Titanic după 18 ani, îmi dai seama că prima dată nu am văzut de fapt nimic, deși am stat cu ochii holbați la ecran mai bine de două ore.

Aveam vreo 13 ani când am văzut prima oară Titanic. Țin minte că era într-o sâmbătă, pe la prânz, iar sala de cinematograf (singura din oraș) în care rula filmul se umpluse de copilandri, unii chiar mai juni decât mine și cele câteva colege care mă însoțeau. Așadar, era rost de bâză, chiuituri, alergături printre scaune și, în general, haos. Ceea ce s-a și întâmplat. Acum, uitându-mă în urmă, mă întreb cum naiba ajunseseră copilașii ăia, copilași tip proaspăt absolvenți de grădiniță, la un film atât de dramatic? Cine îi adusese și de ce, dar mai ales, de ce naiba nu erau însoțiți de niște adulți responsabili? Poate pentru că încă mai erau anii ’90, ani în care minorii erau lăsați să facă o grămadă de lucruri nepotrivite vârstei lor? Țin minte că încă din clasa I mă duceam să cumpăr țigări pentru tata și niciodată nu s-a găsit vreun vânzător care să suspecteze că pachetele de Carpați ar fi pentru mine. Pesemne că tuturor li se părea firesc ca un copil să aibă pe mână țigări și băuturi alcoolice. Nu că ar fi putut fi vreo tentație pentru aceștia… Nuuuu.

În fine, am văzut Titanic în cea mai proastă companie posibilă chiar și pentru o fată de 13 ani căreia maică-sa încă îi mai cumpăra blugi cu trei numere mai mari în ideea „să aibă copilul cu ce se îmbrăca dacă mai crește”. Cu un grup de prietene la fel de șleampete ca și ea, într-o sală plină de puști gălăgioși. Dorindu-și în sinea ei, că în fața altora n-ar fi recunoscut nici torturată, să fi fost cu trei, patru ani mai mare, în haine cu trei numere mai mici și cu ceva mascul simpatic pe scaunul alăturat, care să-i țină mâna într-a lui în timpul scenelor dramatice, dar mai ales în timpul celor romantice.

Și, 18 ani mai târziu, tadaaaaaaaa, mi s-a împlinit dorința, dovadă că toate se împlinesc la un moment dat (de obicei când nu mai ai nevoie de ele). Rolul de mascul simpatic l-a jucat soțul meu, care tocmai văzuse toate documentarele posibile despre ciocnirea și scufundarea Titanicului și căuta ocazii să confrunte scenele din film cu informațiile proaspăt acumulate. Eu aveam intenții mai bune, să fac glume răutăcioase pe seama lui di Caprio sau să caut găurile din plot. Uite că visele se împlinesc, chiar dacă se adaptează după sufletul omului.

Și acum niște observații:

În sfârșit m-am lămurit de unde vine faza aia cu „Draw me like one of your French girls”, deși aș fi putut să jur că este un citat izvorât din ințelepciunea internetului, o replică din acelea la care contribuie toată lumea și totuși nimeni. Nu. Se pare că James Cameron aste autorul 🙂

Scena de „sex sălbatic”, căreia mintea mea de pre-adolescentă îi pusese un X și un 18+, este de fapt, doar o sugestie. Nu vezi nimic din ce te-au obișnuit filmele ultimului deceniu să vezi.

Mașina care a servit drept cadru scenei respective era un Renault CB Towncar care trebuia să ajungă în New York. S-a scufundat odată cu Titanicul, ceea ce m-a făcut să exclam: „Aha, de-aia n-are Renault succes la americani!”.

Sunt în film și câteva lucruri distorsionate față de reconstituirile din documentare dar, per ansamblu, Cameron a reușit să muleze foarte bine ficțiunea pe faptele reale, amplificând nu numai dimensiunea dramei, ci servind și o porție de istorie celor mai comozi din fire.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php