Una dintre rezoluţiile nescrise (până acum) pentru 2012 este să fiu mult mai atentă la bucatele pe care le mâncăm (eu şi Kirb, care de altfel a început încă de anul trecut o dieta alimentară). Motivul? Am ajuns să conştientizez că cele mai multe dintre alimentele pe care le cumpăram şi le consumam (ca atare sau procesate) înainte sunt deosebit de periculoase pentru sănătate. Nu o să intru în detalii legate de E-uri, acidifianţi, stabilizatori, agenţi de afânare, monoglutamat de sodiu (“preferatul” meu), pentru că pe aceasta tema exista suficient material. Ci voi merge inainte, povestind despre schimbările pe care am decis să le fac în comportamentul meu alimentar.
În primul rând, trebuie să precizez că nu îmi plac dietele şi “reţetele de succes” care, urmate cu stricteţe, te transformă pe loc (aproape) în cel mai slab, cel mai frumos şi cel mai deştept om de pe planetă. Le detest nu doar pentru sunt convinsă că cele mai multe dintre ele sunt aberante (dar fiecare este liber să aleagă ce crede că-i este mai bine), ci şi pentru că mi-este greu să cred că restricţiile drastice nu vin însoţite de un mare disconfort psihologic. Ori eu cred că, pentru a avea succes deplin, un regim alimentar trebuie să fie primit cu braţele deschise nu doar de corp, ci şi de creier.
Deci nu aş putea ţine un regim cu care nu rezonez şi nu mă simt bine. De-a lungul timpului am constatat că: nu pot mânca numai “buruieni” mai mult de trei zile (senzaţia de foame şi slabiciune cu care trebuie să mă lupt în tot acest timp este îngrozitoare); nu pot să mănânc numai carne şi, în general, îmi plac mâncărurile fără ea; nu pot elimina definitiv lactatele din alimentaţie (nu mă sperie ideea că am trăi mai mult dacă nu am mânca deloc lactate; de altfel, nici nu vreau să împărăţesc lumea).
În consecinţă, am decis să mănânc cât mai natural cu putinţă. Prin asta nu înţeleg să elimin în totalitate produsele de natură animală (lapte, ouă, carne), ci să încerc a le consuma pe cele obţinute din surse “sigure”. De asemenea, nu am de gând să trec la veganism şi cu atât mai puţin la raw veganism (am un aragaz nou şi am de gând să-l folosesc). Şi nici nu-mi voi compune meniul în funcţie de raportul alcalin/acid al produselor consumate. Pentru a fi mai clar ce schimbări mi-am propus să fac în stilul meu de viata alimentar, o să enumăr cele şapte principii pe care le consider ghidul meu prin hăţişul gusturilor:
1. Citeşte cu atenţie eticheta şi alege doar produsele cu ale căror ingrediente te simti împăcat. Dacă guma guar, ceara carnauba sau aspartamul îţi dau fiori, nu te sfii să le pui înapoi pe raft. E ok. Sunt o gramada de “roboţi” care se vor grăbi să le ia acasă în locul tău.
2. Cât mai puţine mese în oraş (“norma” mea maximă este de 4/lună). Aici imi dau seama cât de norocoasă sunt că îmi place să gătesc. Nu doar ca economisesc bani mâncând ceea ce prepar eu, dar ştiu şi cu certitudine (doar am trecut prin pasul 1) ce anume conţine mâncarea mea.
3. Cât mai multe fructe si legume. De preferinţă dintre cele mai mici, cu defecte de fabricaţie, bâzâite de muşte sau viespi sau vizitate de viermi.
4. Cât mai puţine produse de origine animală cumparate “din comerţ”. Ideal este să găsim câte un furnizor de “la ţară”, curat, cinstit (ca să nu bem lapte îndoit cu apă) şi care-ţi hrăneşte animalele cu produse naturale, nealterate chimic. Pentru că nu am găsit încă unul, decizia a fost să evit aconsumul acestora, lăsându-mi totuşi o marjă de eroare (pentru “evenimente deosebite”
: maxim 4 ouă şi o porţe mică de carne pe lună. Lactatelor nu le-am acordat nicio restricţie, încă, pentru că nu le consum în exces.
5. Fără dulciuri cumpărate şi fără zahăr. O alternativă excelentă o reprezintă dulciurile de casă în care am avut grijă să înlocuiesc zahărul şi mierea cu sirop de agave. Din fericire, între timp am reuşit să scap de ”pofta rapace” de ciocolată (mâncam una dintr-un foc).
6. Băuturi alcoolice cu (şi mai multă) moderaţie. Deşi nu am fost niciodată o bautoare fără pereche, încă de mai mulţi ani aveam un prag maxim la băutură: 2 beri sau 400 ml de vin pe săptamână. Acum (după mici incidente cu ficatul datorate seminţelor de floarea soarelui), mi-am dat seama că vechea regulă este mult prea permisivă, aşa că am decis să înjumătăţesc cotele: 1bere şi 200 ml de vin pe săptămână.
7. Din când în când, câte un răsfăţ. Pentru că nu suntem maşini, ci omeni, iar uneori o poftă nesatisfăcută ne poate fi mult mai dăunătoare decât un şi întreg de excese.
Regula bonus: cantităţile rămase nu se reportează. Cu alte cuvinte, săptămâna asta am avut o bere; n-am băut-o, am pierdut-o 
)
Cam asta este schimbarea pe care am decis s-o aduc în bucătăria mea (principalul martor al acestei prefigurări). Sunt convinsă că nu este cea mai bună soluţie dintre cele pe care le-aş fi putut găsi, însă mie îmi este foarte potrivită. De asemenea, nu încerc să conving pe nimeni să-mi urmeze exemplul, însă sper că de acum încolo şi voi veţi privi cu mai multă atenţie alimentele pe care le aveţi în frigider.
