Voiam să scriu despre altceva, indefinit, legat cel mai probabil de vise şi iluzii. Despre ofiţerul neamţ care l-a împis pe Kirb de la etajul patru şi care, la rândul lui, a sfârşit în acelaşi fel, aruncat de la acelaşi etaj, pe acelaşi geam, ca să vadă şi el cum este un asftel de sfârşit. Apoi despre Felix - motan fercheş şi cu bănuţ la gât - care se plimba de unul singur, noaptea prin cimitire. Iar la final, despre raw-veganii, de altfel foarte apreciate vedete autohtone, care ne pregăteau la foc (automat) şniţele prăjite.
Altfel, aş fi făcut o poză cu fulgii albi alergând prin parc, cu geamul de la balcon ascuns complet sub zăpadă, cu ţurţurii de la streaşină, cu ceaţa ridicându-se alene în spatele blocurilor de unde în mod normal răsare soarele, cu vântul urlând flămând pe-afară, cu pisica picotind mulţumită la fereastră, cu mobila cea nouă, cu o cană de vin fiert în mână. Cu un foraibăr, o şaibă sau un vinclu, măcar.
Din păcate, sunt în locul nepotrivit. Momentul ar fi fost perfect…
Aşa că mă prefac că stau, măsurând cum trece timpul şi întrebându-mă dacă nu cumva ziua asta este mai mult neagră decât albă.
De astazi este oficial: nu mai sunt doar XYL, ci si radioamatoare cu acte si un nou “nume” numai bun de strigat pe statie: YO9INX. Asa ca voi profita de ultimele zile de vacanta pentru a realiza primul meu QSO (si poate si un DX mic).
Si pentru ca indicativul meu suna a INXS, eu zic ca trebuie sarbatorit in compania celebrei formatii
După două săptămâni de pseudo-muncă (mărturie stă o poză pe care numai lenea m-a împiedicat să v-o arăt) şi un week-end în care mi-am descoperit neaşteptate calităţi de reclamant (drogaţi şi ţigani amatori de scandal, păzea!, am tastat 112 şi nu mi-e frică să-l apelez), începem săptămâna cu o piesă care-mi aduce aminte de vremea când principala mea grijă era să ajung să am grijile de astăzi – Alice in Chains, Down in the Hole.
Evident, acum îmi pare că m-am pripit să mă îngrijesc de obţinerea unor griji de adult când aş fi putut să mă îngrijorez de lipsa lor.
În ton cu anotimpul, cu obsesiile muzicale curente, proaspăt regăsite, și cu povestea piratului Radio Caroline, frumos abordată în The Boat that Rocked, o melodie numai bună de fredonat seara, înainte de culcare – Procol Harum’s A Whiter Shade Of Pale:
Acum să mai îndrăznească cineva să spună că nu mă uit la filme…