Revelații literare: comisarul Montalbano

Andrea CamilleriDespre Andrea Camilleri mai auzisem în câteva rânduri, însă doar fugitiv, astfel că până acum câteva zile nu reușeam deloc să îl plasez pe harta autorilor contemporani. Ante-judecata mă îndemna să îl caut cam în același teritoriu (literar, nu geografic) cu Alessandro Baricco, al cărui roman „Castele de furie” l-am citit mai de mult, cam în vremea când abia ieșeam pe salariu. Deci este posibil ca și în privința lui Baricco să am niște idei preconcepute, dar mai întâi să-i fac dreptate lui Camilleri.

Mare surpriză am avut când, cercetând coperta volumului „Forma apei”, am citit „Sicilia… vacanțe, crime și Mafia. Un caz al comisarului Montalbano”. Parcă mi s-a deschis poarta raiului pe dinaintea ochilor, dar să zic anume de ce am simțit asta, n-aș putea. Pur și simplu m-au impresionat alea două rânduri (cum nu m-ar fi impresionat râuri de recenzii). Așa că mi-am zis fie ce-o fi și mi-am amânat toate planurile de lectură pentru a citi atunci și acolo acel volum.

Flerul, căci el mi-a permis să întrevăd raiul, nu m-a trădat. „Forma apei” m-a prins încă de la primul paragraf și m-a ținut așa până la ultimul. În două zile era gata. Desigur, a ajutat și stilul direct, fără figuri de stil alambicate, fără podoabele preferate ale scriitorilor din toate timpurile (adică munții de adverbe și de adjective care îngroapă textele), dar presărat cu ironie, umor de bună calitate și personaje credibile.

InspectorMontalbano

Inițial nu mi-a plăcut de Montalbano. Mi s-a părut că are un stil mai degrabă grobian decât autoritar și că este cam căpcăun cu colegii și colaboratorii lui, dar apoi, observându-l în situații delicate, am înțeles că are și o latură sensibilă, omenoasă și că aceasta primează, de fapt. Grobianismul și căpcăunismul au deci o justificare de fiecare dată. Plus că Montalbano este un gurmet, sensibil la ispitele culinare, la fructe de mare, barbun, nero di seppia și câte altele, ceea ce, în universul detectivilor „adevărați” (ăia bețivani și fustangii) are efectul unei revelații. Ori îl îndrăgești ca pe ciocolată, ori arunci cartea și te refugiezi în bucătărie, să te dregi cu o supă de pui. Eu mărturisesc că îmi place să mănânc și-mi sunt dragi oamenii care își spun în sinea lor „fuck it” (și aici nu mă refer în niciun caz la siluetă), apoi dau fuga la restaurantul lor preferat. Așa că mi-am făcut stocul de romane cu inspectorul Montalbano, toate câte au fost traduse în română până acum.

fragment sugestiv din „Hoțul de merinde”

Totuși, trebuie să precizez, nu m-am dat în vânt după traducere, care, în probabila încercare de a surprinde particularitățile limbii vorbite în Sicilia, abundă (și abuzează) de regionalisme și arhaisme nepotrivite nici contextului, nici stilului lui Camilleri. Ca să nu mai spun despre mmcpf-ul prezent în discursul celor mai multe dintre personaje. Sau poate nu este traducerea de vină, ci însuși Camilleri, dar asta nu am de unde s-o aflu. Nu știu italiana, ca să-i citesc romanele (și) în original.

Dar n-ar fi timpul trecut să mă apuc s-o învăț. Cu gândul ăsta am rămas după ce am citit două romane de Camilleri, că nu mi-ar strica să știu italiana la nivel avansat. Cu gândul ăsta mă pregătesc să îl încep pe al treilea. Între timp, aș putea încerca să urmăresc serialul „Il commissario Montalbano”, făcut după romanele apărute în serie. Dar mă mai gândesc.

Prego!

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Revelații literare: comisarul Montalbano

  1. K.J.

    Ha. Și mie mi s-a părut traducerea nu foarte reușită. Recomand serialul. Italianul care îl joacă pe Montalbano este foarte bun. Te enervează pe alocuri, dar o face cu bună știință. Am rămas cu poftă de paste cu fructe de mare și dor de nisipuri fierbinți și stat la soare după ce l-am vizionat 🙂

  2. Antoaneta

    Buna seara.Ma bucur ca mai e cineva care citește Camilleri si in special despre comisarul Montalbano.Cunosc italiana la nivel avansat,am urmărit serialul in Italia …intorcandu-ma acasă am citit si eu romanele traduse in romana…as zice ca sunt bine traduse,dar sunt multe nuanțe ale limbii italiana care sunt destul de greu de reprodus in romana.Sfat: după lecturarea romanelor sa urmărești si serialul …merita.Montalbano din serial e un pic mai moale decât personajul din carte :)) … Mie mi-au plăcut ambele.Lectura si vizionare plăcute.

    1. Ihrielle Post author

      Bună dimineața! Și eu mă bucur că nu-s singura care-l apreciază pe Camilleri. Mai am patru volume din serie (dintre cele traduse în română), după ce le voi termina de citit, voi începe să urmăresc serialul.

  3. Razvan

    au fost cateva ore extrem de placute, cu personaje simpatice, intr-un decor ce te indeamna si treci pe net si sa cauti oferte de vacanta.

    singura mea problema a fost cu traducerea, iar la Forma apei, sunt vreo doua-trei pasaje in care mi-am pus serios intrebarea daca nu cumva cineva a sarit niste randuri, la traducere ori transcriere.

    despre dibacia lui camilleri, inca nu ma pronunt, astept sa mai citesc 2-3 romane.

    1. Ihrielle Post author

      Așa-i că uneori te scoate din ritm traducerea? În special la dialoguri mi s-a părut forțată.
      S-ar putea să nu ai mult de așteptat, am toate volumele traduse în română 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php