“And I dance, dance, dance and I meow, meow, meow“

Enjoy the Kitty Cat Viral Dance:

… and Merry Christmas

Ahoy, dragii mâţei,

Că multă vreme a trecut de când nu m-aţi mai citit şi tulburi zile mi-au mai fost date să duc în spinare, aşa cum nu credeam să ajung a trăi vreodată. Dar acum că s-au mai limpezit un pic apele şi ne apropiem pâş-pâş de ţelul nostru, mi-a revenit cheful de nebunii. Pe astea o să vi le împărtăşesc şi vouă, căci sunt sigără că tare curioşi aţi mai fost să aflaţi ce-am mai pus eu la cale şi încă ce mai pregătesc.

Când stăpâna nu-i acasă, Kirb se succede în poze:

Cam atât pentru azi. Vă las să vă odihniţi un pic înainte de a vă bombarda cu muuuulte poze (şi cu ceva impresii din călătorie, eventual).

Teodora a observat că în ultimul timp ne-am cam lăsat pe tânjeală aşa că şi-a propus s să ne mai anime un pic, provocându-ne să ne etalăm cu neruşinare ce obiective i-am stabilit lui Kirb’s Crib pentru 2011.

                 Ca tot omul şi pisica, vrem să dedicăm cât mai mult din timpul nostru liber unor activităţi deopotrivă plăcute şi productive. Poate că înseamna şi scris pe blog, dar cum plăcerea de a pierde vremea nu se rezumă numai la asta, ne bazăm pe faptul că postările noastre (inclusiv cele din categoria Mâţa din tomberonul 5 – singura care se vrea a fi săptămânală) vor continua să fie la fel de aleatorii şi imprevizibile ca şi până acum.
                Ce-i drept, ne-ar plăcea să scriem mai des, dar numai cu condiţia să nu fie necesar să îngroşăm categoria postări “de dat în cap” (O nouă formă de dialectică, Wrong scenario), deşi tocmai astea-s preferatele noastre.
                De asemenea, ar trebui să convingem Mâţoidul să-şi respecte frecvenţa şi data de apariţie pe care ni le-a promis la început. Încă mai lucrăm la asta.
                 Apoi vrem să trecem la Mâţoid 2.0, caz în care ”Cultura felină” se va îmbogăţi cu o nouă rubrică. Mai multe nu pot spune, dar vă asigur că este o idee pe care o clocim de multă vreme şi pentru a cărei punere în practică vom avea nevoie de mult timp, inspiraţie şi ceva abilităţi de folosire a unor programe. Asta ca să ştiţi de ce este totuşi posibil să nu se mai audă nimic de ea.
                La final, sperăm să nu ne facem blogul părăsibil, ba dimpotrivă, să vă convingem să mai reveniţi, să încingem nişte discuţii straşnice şi, fie-ne gura aurită, să vă invităm la un New Kirb’s Crib party cât se poate de offline, când ne-om muta la casa noastră şi şi-om avea şi Scrabble nou, 100% dadmade.

 Cam atât.

Cu siguranţă mai sunt şi alţii cu obiective (18-55 măcar): Ana, Cami, Delta. Nici Doulfe  nu scapă de leapşă.

Sau, mai bine zis Poveste de amor felin în patru acte:

Sta mâţa-n coadă şi privea -
Tot clipind din ochi – în zare.
De bună seamă la un june se gândea,
Aducându-i dragostea cea mare.

Îţi închipuia deja, pesemne
Mici fiori zburlindu-i blana,
Şi miorlăituri pe după lemne
Într-o dimineaţă albă, iarna.

Ea nici nu bănuia, neroada,
Că evitând un pericol neasemuit,
Tocmai pentru îşi riscase coada,
Un cotoi de-amor înnebunit*.

© Cami Achim

La Muzeul Satului s-au întâlnit,
S-au privit şi s-au adulmecat.
Ba chiar – neruşinaţii- s-au şi sărutat.
Sfârşit.

Povestea a fost versificată de umilul vostru Kirb, pe baza pozelor şi cuvintelor pe care Cami ni le-a trimis. Acestea din urmă sunau cam aşa:
Pisica din poze vietuieste pe la Muzeiul Satului, aici in Bucuresti, e “comunitara”, ca si parintii ei. Isi are culcusul prin casele din muzeu si e ingrijita de femeile care pazesc exponatele. Primeste mancare si de la vizitatori, dar nu prea sta la mangaiat, e cam salbaticiune. Cel negru e motan si era iubitul cred ) nu stiu.

Acum judecaţi şi voi talentul meu literar .

* “Un nenorocit de motan”, după cum ar spune mama mamei.

Dragi mâțari,

Mult a mai trecut de când nu ne-am mai săgetat în comentarii. De aceea mă întreb cu oarecare întristare dacă ați petrecut cu bine astă-noapte, dacă ați mâncat pe săturate și ați băut din toate. Nici de ale voastre lighioane n-am uitat; așadar, dumnealor cum s-au distrat?
Pe noi (mă rog, pe mine mai puțin) anul ne-a găsit într-o casă cu doi motani. Cum aceștia s-au dovedit a fi doi amfitrioni desăvârșiți, consider cinsit față de ei să vi-i recomand și vouă – Musifloc și Ștuț.

Musifloc

De mutra lui Ștuț vă rugăm să nu râdeți. A fost găsit plin de sânge și noroi, mai mult mort decât viu, cu mandibula făcută praf, după ce primise o lovitură în omoplat și față. Dar, spre deosebire de multe alte animale maltratate de diverși imbecili, el a avut noroc: medicul care l-a operat a făcut minuni, iar la scurt timp a fost adoptat de niște oameni extraordinari – părinții lui Musifloc.

Ștuț