Ana are portocale

Ce reactie ai cand, dupa multa vreme de la moartea tatalui, primesti de la acesta o scrisoare datata cu 11 ani in urma, un soi de testament spiritual de “dincolo”? O sa crezi, probabil, ca este un indrumar pentru viata ta de adolescent, o simpla pledoarie morala a unei persoane pe care vag ti-o amintesti?

Cu siguranta ca vei fi curios sau poate doar te vei simti vinovat pentru “uitarea” in care ti-ai lasat parintele sa rataceasca. Astfel te apuci de citit. Iar ce citesti tu este de fapt o poveste. Nu una inchipuita de o minte usor bolnava avand ca protagonisti niste indivizi pe masura (asa cum ai fi tentat sa crezi la o prima vedere), ci o intamplare de o stranietate cuceritoare.

Este vorba, asa cum era de asteptat, si despre o fata cu portocale (pe care le mananca, le cumpara, le vinde, le priveste sau pur si simplu vorbeste despre ele? – asta va trebui sa descoperi singur). Spun “si” deoarece fata cu portocale reprezinta pretextul unei povestiri de dragoste, cu si despre dragoste (romantica desigur, insa nu si siropoasa!) in care fericirea si tristetea merg impreuna, pentru a pune sub intrebare existenta umana.

Despre iubire s-a tot scris de-a lungul timpului din unghiuri si perspective diferite, cu duiosie, cu tristete, cu erotism sau timiditate. Ce are insa deosebit aceasta carte pentru a merita sa fie citita?

Raspuns: Te poti regasi cu usurinta in cautarea fetei cu portocale – o straina pe care o intalnesti intamplator intr-o zi si de care te simti iremediabil atras; o straina a carei privire iti este familiara si totusi o poarta spre necunoscut.

Despre astfel de lucruri iti “vorbeste” acest tata. Si cum nimic nu este gratuit – nici macar o mostenire sprirituala – in final iti adreseaza o ultima provocare la care trebuie sa-i raspunzi:

Gandeste-te ca esti undeva, gata sa treci pragul catre marea aventura, acum multe miliarde de ani, cand totul a fost creat. Puteai alege daca sa te nasti si sa traiesti pe aceasta planeta. Nu urma sa stii nici cat vei trai si nici cat timp urma sa fii aici, dar oricum nu ar fi fost vorba decat de cativa ani. Ai fi stiut doar ca daca ai fi ales sa vii pe lume, atunci cand se implinea sorocul […] trebuia sa te desprinzi si sa parasesti totul. Aceasta avea sa-ti provoace o suferinta adanca, pentru ca multi considera ca viata in marea aventura este atat de minunata, incat […] gandul ca la un moment dat nu vor mai veni alte zile provoaca o durere cumplita.

Tu ce ai alege?

Gaarder, Jostein, Fata cu portocale, Editura Univers, Colectia Cotidianul,157 pag.

Nota mea: 9
Observatii: de citit pe nerasuflate

=

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php