Antivisuri şi antivirisuri de toamnă
Este ora 11.54 a.m. şi aici toate luminile sunt aprinse; privind pe geam pare că este seara, iar stropi de ploaie se-apropie. O stranie senzaţie de sfârşit de zi cuprinde toate obiectele din jur, lansând timide invitaţii la meditaţie şi visare. Visez, aşadar, cu ochii deschişi, mă trezesc şi-mi spun că ar trebui să meditez, mai bine. Dar mă surprind din nou cu gândul plecat aiurea, fără nici un scop şi-mi dau seama c-am visat prea mult.
Astăzi părea o zi bună să mă abandonez visurilor, dar tocmai astăzi a visa şi-a pierdut sensul pentru mine. Şi asta nu pentru că nu mai pot, dimpotrivă, aş fi în stare să-mi trăiesc viaţa visând, mai mult chiar, să o trăiesc în vis.
Din păcate pentru amintirea celei care am fost cândva, astăzi am hotărât: nu mai vreau să visez, nu mai vreau să fac scenarii, să mă gândesc la n’şpe mii de posibilităţi, să îmi imaginez cum ar fi dacă…, să îmi închipui că lângă mine sunt cei de care am nevoie, să mă amăgesc că oamenii merită o şansă, să descopar secrete inexistente, să sper că voi reuşi sa mă ascund într-o lume a mea. În schimb, nu voi renunţa la prostii, nu voi înceta să spun şi să fac lucruri nesăbuite şi nici nu voi rata mâine ocazia de a visa din nou cu ochii deschişi… după o lungă perioadă de absenţă, visurile vor fi mai frumoase.
Nu m-am hotărât încă despre ce voi visa mâine, însă ştiu că astăzi mi-ar fi plăcut să visez alături de tine… să conjugam obsesiv verbul a visa, trecând prin toate timpurile şi civilizaţiile…
Mi-ar fi plăcut să visez cu tine, dar tu nu exişti… pentru că astăzi nu vreau să visez.
- Reţetă: Măsline ca la mama (ta) acasă
- Du-ne şi Dune
Lasa ca visez eu cu tine daca ma vrei:P
Intotdeauna te-ai trezit mai devreme decat trebuia 🙂
@Andreea: Pai despre tine era vorba…sper ca existi
@Anonimaa: Mai bine mai devreme decat niciodata