Ardelencele şi şaorma

După mai bine de doi ani de când am gustat ultima dată din alimentul diavolului, şaorma, mi-am făcut curaj şi am zis să-mi cumpăr, aşa în amintirea studenţiei,o porţie. Mică şi iute, fiindcă opusul înseamnă mare şi greoaie (la stomac).

În drumul meu spre casă aveam la dispoziţie mai multe şaormerii care să-mi satisfacă pofta păcătoasă, însă nu m-am oprit decât la ultima dintre ele. Criteriul a fost cât se poate de simplu şi, zic eu, onorabil: să fie cât mai aproape de casă, nu care cumva să mă plimb prea mult cu punga transparentă, de plastic, prin care se vede batonul împachetat în hârtie. Bineînţeles, m-aş fi putut preface că transport un salam întreg, un vas Ming sau chiar un lingou de aur ambalat într-un fel care să inducă în eroare eventualii hoţi, însă ce folos dacă nu pot transfera şi celorlalţi nimic din toate aceste imagini mentale!

Până la urmă mi-am făcut curaj şi am cerut o şaorma. Cu “da, ceapă”, “şi castraveţi”, “şi varză”, “de fapt, puneţi din toate mai puţin maioneză şi usturoi”. “Sigur, şi piper, să fie picantă”. “Cât de mult piper să fie? Aşa ca pentru duşmani”.
Şi a făcut şaormarul întocmai cum i-am zis eu, fără să comenteze că “este ciudat să mănânci picant, dar fără usturoi”. Apoi a făcut şaorma sul, a pus-o în punga transparentă, de plastic şi, tocmai când să adauge şi şerveţelele, după cum este obiceiul, s-a oprit şi m-a întrebat:
– Sunteţi cumva ardeleancă?
– Nu, dar de ce? îi răspund eu gândindu-mă că “de ce”-ul ăla din coadă tocmai a sunat foarte ardeleneşte şi că, cel mai probabil, oi fi având eu vreun accent mai dubios.
– Ardelencele mănâncă picant!

Asta da comparaţie, să mănânci şaorma ca o ardeleancă!

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: ,

2 thoughts on “Ardelencele şi şaorma

  1. ggl

    Asta probabil e o prejudecată cauzată de faptul că mâncărurile ungureşti/ardeleneşti sunt uneori picante?

    O: “Ardelencele *sunt* picante as opposed to Moldova women care îs greasy aşa. Suntem crescute pe gulyas.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php