Brasoave
– Mergem la Brasov? Aceasta este intrebarea pe care fetita o punea invariabil inainte de orice plecare cu trenul.
Insa intamplarea facea ca de fiecare data destinatia la care visa ea sa nu coincida cu cea pe care adultii i-o hotarasera. Asta presupunea multa abilitate din partea adultilor in a o convinge ca merge la Brasov si multa candoare copilareasca din partea ei in a-i crede… nu pentru mult timp. Mai devreme sau mai tarziu, odata ce trenul se oprea la destinatie, fetita avea sa exclame cu tristete:
-Asta nu-i Brasovul! Asta-i Buzaul…sau Mangalia (dupa caz).
Anii au trecut si fetitei, deja adolescenta, nu mica i-a fost mirarea cand in sfarsit trenul a ajuns in gara din Brasov, ducand-o intr-un oras necunoscut dar indelung visat. S-a plimbat pe strazi admirand stiluri arhitecturale necunoscute pana atunci si a savurat, pentru prima data, libertatea unei zile pentrecute singura intr-un loc nou-nout. Dar bucuria i-a fost de scurta durata pentru ca mica escapada i-a creat dependenta de…independenta.
De atunci, in ochii fetitei, acum adult fara voia ei, Brasovul a capatat valentele unei Mecca, fara a avea ceva sfant il el, ci sacru: un vis de copil, zis intr-o calatorie cu trenul.
- Un minister de groaza (Chiar asa!)
- Munca intru epitaf