Bună seara, prieteni! Melania, Mirciulică…
Dacă în urmă cu o lună mi-ar fi ieşit în bobi că o să citesc pe nerăsuflate două romane poliţiste şi, pe de-asupra, o să-l încep şi pe al treilea, mi-aş fi făcut pilaf din ei. Astfel că numai soarta a putut să o scoata în calea bibliotecii mele pe Rodica Ojog-Braşoveanu cu ale ei Cianură pentru un surâs şi Bună seara, Melania!.
Primul lucru care mi-a demontat prejudecăţile cu privire la romanele poliţiste a fost umorul emanat din cele 400 de file pe care se întind cele două romane. Apoi am fost surprinsă de naturaleţea prin care Rodica Ojog-Braşoveanu a reuşit să transforme aspecte banale ale cotidianului în adevarate mobiluri şi mijloace.
Deşi cele două romane mi-au plăcut foarte mult prin stilul spumos, condimentat cu expresii şi cuvinte pe care le credeai, probabil, de mult uitate, dar bine integrate în context, o să mă abţin de la a le povesti. În schimb, nu o sa trec sub tăcere personajele cu care m-am întâlnit în aceste două lumi, nişte personaje atent construite, prezentate în cele mai fine detalii, aparent nerelevante, dar indispensabile vivacităţii pe care acestea o imprimă întregii acţiuni.
Melania Lupu, cu al său motan Mirciulică, este un caracter absolut uimitor: lăsând impresia senilităţii şi a fragilităţii specifice unei sextagenare, a unei babuţe amabile dar suficient de zaharisită încât să-i citească poveşti unui pisoi, ascunde o inteligenţă neobosită, dublată de un diabolic exces de imaginaţie. Este greu să o descriu pe Melania Lupu fără a-i ştirbi din calităţile care o fac autentică. De aceea nu-mi rămâne decât să-mi doresc ca voi să citiţi iar eu, la vârsta ei, să-i semăn măcar un pic.
Ojog-Braşoveanu, Rodica, Cianură pentru un surâs * Bună seara, Melania!, 2009, p.416
Nota mea: 8,5
Observaţii: Se citeşte cu un castron de struguri la îndemână
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Fomeieeeeeeee
Dar esti socata rau pe faza cu prejudecatile…. get over it!!!!!
No…Prejudecatile sunt un test de vointa: trebuie ca mai intai sa le ai pentru ca mai apoi sa te lupti cu ele 🙂