Crush

Îl aşteptam pe instructor să plecăm la o plimbare prin oraş când am vazut o pisică neagră ascunsă după o maşină. Ca o mare admiratoare de feline ce mi-s, m-am îndreptat spre ea gândindu-mă că poate-poate va sta s-o mângâi. S-a dat câţiva paşi înapoi, astfel că nu am insistat. În schimb, am rămas amandouă locului, privindu-ne reciproc.

La o vreme, pisica s-a plictisit şi s-a îndreptat spre stradă. S-a oprit pe trotuar, a mai privit o dată în urmă după care şi-a continuat drumul. Pe sub privirile mele, fix sub roţile unei maşini.

Stătea întinsă pe o parte, mişcând convulsiv din picioarele din spate şi privea spre locul în care mă aflam. La răstimpuri, deschidea botul probabil pentru a-şi urla durerea. Dar la mine nu ajungeau decât zgomotele produse de motoare, ceea ce îmi alimenta copilăreasca speranţă că poate totuşi nu a păţit nimic şi că se va ridica imediat ce se va elibera strada, refugiindu-se într-un loc mai sigur.

Impactul o răsucise în aer la 180 de grade ca pentru a adeveri credinţa conform căreia, înainte de a muri, trecutul ţi se derulează prin faţa ochilor cu o viteză ameţitoare. Iar  trecutul pisicii era la doar trei metri distanţă, pe trotuarul opus, de pe care caţiva oameni încercau să ajungă la ea. Însă multe morţi colorate şi rapide îi desparţeau, muşcând rând pe rând din trupul agonizând.

Câteva minute mai tarziu, în timp ce-mi reglam oglinzile, ghemul negru de pe mijlocul străzii continua sa ma fixeze cu privirea. Nu mai mişca. Mi s-a strâns stomacul: cu o zi înainte văzusem cum unul dintre prietenii cu care ieşisem în week-end a fost accidentat, la câţiva metri în faţa mea. Din fericire, nu a suferit leziuni grave şi este bine acum,  însă am învăţat câteva ceva despre cei care dau cu maşina peste tine, părăsind apoi locul accidentului, şi poliţistul care te sfătuieşte să renunţi la plângere (cine are chef de muncă duminica-după amiază?).

Acestea au fost doar două întâmplări care m-ar putea face să-mi regândesc potenţialul statut de conducător auto. Posibilitatea ca peste câteva minute, zile sau ani, să calc ceva ce înainte era viu şi mişca fără erori, nu este una cu care să ies la cafea.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

6 thoughts on “Crush

  1. Delta

    Mi-ai spus povestea aseara la telefon dar dupa ce am citit postul tau m-am intristat si mai tare.
    Din nefericire, genul de accidente se petrec mai mereu in zonele urbane atat din vina soferilor cat si din vina bietelor animale.
    Trist, trist, trist…

    1. Ihrielle

      În cazul de faţă, vina era a animalului care a vrut să se strecoare printre numeroasele maşini de pe stradă. Mă aşteptam sa fie lovit, însă nu îmi imaginam că aveam să vad bietul animal chinuindu-se în asa hal, iar eu să mă uit la el fără a putea face nimic.
      Ceea ce mi-a mai tăiat din amăreală a fost sensibilitatea pe care am citit-o pe chipul celor doi oameni (o femeie bătrână şi un tânăr) care voiau, ca şi mine, să ajungă la pisică şi, mă gândesc eu, să o ia de pe stradă. Probabil că oricum nu ar fi supravieţuit, însă măcar ar fi murit liniştită în iarbă sau unde şi-ar fi dorit ea să ajungă când s-a avântat să traverseze strada.

  2. Bucatarul

    Vina? sunt animalele purtatoare de vina? pentru a fi vinovat nu trebuie sa ai ratiune? E pisica vinovata pt. ca a incercat sa treaca strada printre masini? eu zic ca nu atat timp cat animalele nu percep frica decat instinctual si nu rational. Si poate ca instinctul nu a functionat cum trebuie. In cazul asta selectia naturala si-a facut simtita prezenta. Dar nu putem vorbi de vina cand ne referim la animale.
    Vinovati sunt cei care au ratiune, vinovati sunt oamenii, societatea si intregul sir de atribute care conduc la o astfel de intamplare: nepasare, lene, prostie…etc.

    1. Ihrielle

      Într-adevăr, “vină” nu este cel mai inspirat cuvânt în acest context, însă mă îndoiesc că nu ai înţeles sensul comentariului meu. Dacă preferi, pe pisică, săraca, “a mâncat-o” să traverseze strada în acel moment, în care treceau multe maşini.
      La, naiba, şi doar o vedeam cum ezita dacă să traverseze sau nu.


css.php