Un an cu Fraţii Miau!
Iată că a trecut un an de când scriam pentru prima dată despre Fraţii Miau!
Atunci erau nişte pisoi pricăjiţi, mici cât palma, fragili, vulnerabili, bolnăvicioşi şi total dependenţi de voinţa umană. Îi atingeam cu teamă, nu care cumva să-i “stric” şi nici măcar nu îndrăzneam să mă gândesc că într-o zi aveam să-i cuprind în braţe şi să nu le mai dau drumul.
Acum Fraţii Miau! sunt ditamai animalele – Mioja o mâdreţe de cotoi şi Miarys o frumuseţe de mâţă – deşi termenul “animale” este prea dur pentru a caracteriza întocmai temperametele lor calde şi prietenoase. Cu siguranţă ştiaţi asta deja aşa că nu mai are rost să bat apa în piuă lăudându-le “calităţile”, pentru care de altfel nu am niciun merit, ci vă învit să-i admiraţi în toate ipostazele lor, din pruncie până la majorat.
Eram patru într-o cutie de carton
Când pornit-am spre “vila” cu balcon:
Plângăreţul mofturos, Scafarogul îndopat
Plăcinta muribundă şi Fâşneţul adoptat.
Curând apoi ne-am înjumătăţit
Numeric doar, căci în diametru
– dar şi în lungime – ne-am lăţit
Cu cel puţin juma” de metru.
Mai bătrâni (şi mai înţelepţi) cu un an,
Fiind nostalgici după cutia de carton,
Ne-am refugiat pe balcon
Să-mpărţim frăţeşte un lighean.
Rareori, doar când ne plictisim,
– şi nici nu putem să dormim –
Suntem actori. Jucăm într-un serial
… horror. Cu Kirb în rolul principal.
- Anul 1000. Viaţa anglo-saxonilor la finele primului mileniu
- Impresie de vineri
foarte tare colectia evolutiva de poze!:)
epopeea continua!:)
niste ani buni de acum inainte 🙂