Cum “m-a vrăjit” Stieg Larsson

Numele Stieg Larsson m-a urmărit fără încetare timp de aproximativ un an. 

Prima dată l-am văzut în Cora, pe coperta unui roman (din care erau vreo câteva zeci de exemplare aliniate pe raftul de promoţie) ce reprezenta o figură feminină cu un aer foarte klimtian. Era “Fata care s-a jucat cu focul” şi, previzibilă, ţinea între degete o ţigară. Nu ştiam despre ce era vorba în roman, dar aflându-se în zona seriei “Amurg” ,-mi-a lăsat impresia că nu este decât un alt best seller over rated, ceea ce preţul cam piperat – 49,99 RON, la promoţie – pentru o carte în ediţie obişnuită, non-hardcover părea s-o confirme. 

La vreo câteva săptămâni după aceea, am început să constat că în metrou, cel puţin , Stieg Larsson se bucură de o popularitate net superioară celei de care a beneficiat seria Amurg în rândul elevelor de liceu cu care se întâmpla să mă nimeresc în acelaşi vagon. De astă dată era vorba de bărbaţi în toată firea, trecuţi de 40 de ani, cu verighetă pe deget şi având aerul că nu obişnuiesc să-şi piardă vremea citind romane ieftine. 

În urmă cu câteva săptămâni, aflându-mă în toiul unei discuţii despre cărţi, îmi fac curaj şi o întreb pe Ana – ea, spre deosebire de mine, este la curent cu literatura contemporană – dacă a auzit ceva de Stieg Larsson că mor de curiozitate să aflu ce anume îi atrage pe oameni la romanele lui, de se lasă absorbiţi de ele până la abandon (de fapt, mă cam obseda imaginea bărbatului din metrou care stătea pe bancheta din faţa mea,  îmbrăcat în costum sobru bleumarin, cu o servietă din piele sprijinită de unul dintre picioarele încălţate cu pantofi bine lustruiţi, privind cu aviditate în paginile romanului “Castelul din nori s-a sfărâmat”  în timp ce se scobea temeinic în nas, folosindu-se de fiecare dintre degetele mâinii neocupate de carte). Ana mi-a explicat despre ce este vorba şi s-a oferit să-mi împrumute “Bărbaţi care urăsc femeile” – primul volum al trilogiei Millennium, apărut la nu-ştiu-ce ziar de sport. 

E unul din rarele romane poliţiste care m-au făcut să mă trezesc în miezul nopţii pentru a continua lectura”, spunea Pascal Bruckner chiar pe coperta 1.
Am ridicat uşor din sprânceană la această afirmaţie, arzând de nerăbdare să aflu dacă un roman poliţist va putea să mă captiveze într-o asemenea măsură… Şi a(m) reuşit: toată ziua de sâmbătă, cu excepţia celor două ore consacrate reabilitării unei genţi, nu am văzut altceva decât “Bărbaţi care urăsc femeile”. Iar seara am continuat, gându-mă la faptul că, în imaginarul masculilor cu probleme psihice, femeia nu este decât o fiinţă de a cărei viaţă pot dispune fără rezerve. 

Probabil că ar trebui să scriu mai mult despre acţiunea romanului, însă deja sunt sute de pagini web şi bloguri care fac asta. Mie nu-mi rămâne decât să rezum în câteva cuvinte ceea ce a mi-a transformat simpla curiozitate în admiraţie: original, bine documentat (aşa cum îmi place mie), şi surprinzător de veridic…
…Precum şi ceea ce mi-a displăcut: reclama mascată la nişte produse Apple. Înţeleg preferinţa autorului pentru un anumit brand, însă aş fi preferat să o ţină pentru el sau, dacă nu ar fi putut altfel, să şi-o exprime cu moderaţie, evitând să-şi transforme romanul într-un spaţiu publicitar.   

De asemenea, mai trebuie să îmi cumpăr celelalte doua părţi ale trilogiei Millennium şi să vizionez ecranizarea, pe care am procurat-o ieri.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


4 thoughts on “Cum “m-a vrăjit” Stieg Larsson

  1. child

    … aiurea la curent, ca am niste lacune cat china :))

    si eu am auzit de trilogia millenium tot prin metrou, dar prin intermediul unor postere publicitare. m-a intrigat, am luat intai filmele ca erau mai accesibile (sunt bine puse in scena, recomand), apoi vol. 1 ca era mai eftin (fratimiu a ras de goana mea dupa chilipiruri literare :)))

    totusi ii recomand stapanei lui krib sa ia si celelalte carti, caci nu o stiu cinefila 🙂 pe la targurile de carte mai sunt reduceri si are sansa sa le gaseasca cu in jur de 45 lei / buc…

  2. Ali_mic

    Hello,

    Eu am citit primele 2 volume. Insa dupa al doilea am ramas cu un sentiment ca am priedut prea mult vreme citind acest volum (3zile). Primul a fost intr-adevar foarte captivant, dar dupa al doilea nu prea am avut tragere de inima sa il citesc si pe 3.

    Iti recomand sa incerci librarie.net. Acolo le-am achizitionat la 99 de lei pe toate cele 3 volume.

    Sunt curioasa ce parere ai si tu cand termini de citit trilogia.

    Cu bine,

    Ali Mic

  3. Ihrielle

    Buna, Ali, si bine ai venit!

    Eu am simtit o mica vinovatie dupa ce am terminat prima parte. Ma gandesc ca poate m-am entiziasmat degeaba, mai ales ca din cate se pare (iar tu ai confirmat), gradul de atractivitate a trilogiei scade cu fiecare parte. Cu toate acestea, ma roade curiozitatea prea tare ca sa nu ma conving cu proprii ochi 😀

    P.S. Chiar ma batea gandul sa profit de oferta de pe librarie.net.

  4. Ihrielle

    Ana, sa stii ca am inceput sa ma uit la prima parte a trilogiei (am vazut cam un sfert din ea). Deja am observat ca, in film, Harriet este blonda 😛

    P.S.: Atunci ar fi cazul sa te pui la curent, ca sa am la cine face trimiteri 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php