Dă-i şi luptă

De o săptămână încoace sunt mai emoţionată ca o domnişoară bătrână în pragul măritişului. Mă rog, nu am ajuns până acolo ca să scot comparaţia dintr-o experienţă personală, dar îmi închipui că nimic nu ar putea fi mai terifiant ca acum. Nici măcar un salt cu paraşuta, o explozie atomică sau ciocnirea unui asteroid cu Pământul.

Starea în care mă găsesc este o combinaţie total neproductivă între: entuziasmul de a munci la ceva ce mi-am dorit dintotdeauna, nerăbdarea de a-mi vedea proiectul gata, dorinţa de a nu o (mai) sfecli, teama că nu voi putea termina ce am început şi o cantitate impresionantă de incertitudine. Cu alte cuvinte, în loc să fac ceea ce ar trebui, adeseori mă surprind ocupându-mi timpul cu tot soiul de mărunţişuri care mai pot aştepta.

Postarea asta lipsită de sens este unul dintre ele. Însă trebuia să mă eliberez cumva de povară şi să profit de ea, exersând un pic slova românească. Acum mă pot întoarce liniştită la treabă, ca într-o zi să puteţi afla şi voi despre ce a fost vorba.
Dacă nu uit până atunci.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


5 thoughts on “Dă-i şi luptă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php