Despre gheaţă şi polei

Cea mai frumoasă dintre provocările iernii este să aluneci pe polei la doi paşi distanţă de maşina de gunoi în care tocmai se golesc pubelele. 
Alta ar fi să-ţi păstrezi echilibrul pe gheaţa presărată cu coji de ceapă, sarmale rămase de la Crăciun şi scutece folosite. Sau, în caz de eşec,  să rămâi calm când te împrăştii pe jos şi angajaţii firmei de salubritate râd de tine, întrebându-te dacă nu vrei o cursă gratuită la Glina.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

2 thoughts on “Despre gheaţă şi polei

  1. DarkClaudS

    Eu nu am cazut astazi, insa am batut recordul negativ la viteza cu care am parcurs drumul de acasa la birou, iar minunea ramanerii mele in picioare se datoreaza gardului de la Metro de care m-am tinut cu incapatanare. Aventura de astazi mi-a amintit de aventurile lui Tom pe gheata 🙂

  2. Ihrielle Post author

    Nici eu n-am căzut, dar jur că maşina de gunoi mi-a căutat pricină şi m-a ajutat să atingm, la rândul meu, un record negativ: am făcut un drum de 10 minute în aproape 25. Tu ai avut gardul de la Metro, eu pe cel de la facultăţi.

    Bine că n-am ajuns să ne povestim păţaniile la ortopedie 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php