De ce nu a traversat puiul strada?

Stateam azi de cateva minute in fata trecerii si ma intrebam de ce nu traversez odata. Cand ma hotaram in sfarsit, mi se parea ba ca masinile vin cu viteza prea mare si din cauza asfaltului umed nu vor putea opri, ba ca sunt deja prea aproape de trecere si nu ar fi prea corect sa le sar soferilor drept in fata. La un moment dat, chiar se stransese un grup mai mare avand aceeasi intentie ca si mine, poate doar putin mai hotarat exprimata: au coborat de pe bordura si au trecut prin fata masinilor care nu pareau sa aiba probleme in a le face loc. Uimita cum eram, am uitat sa ma alatur grupului deja aflat pe partea cealalta a strazii.

Oare sa fie asta un semn de dromofobie (teama de a traversa)?

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on:

3 thoughts on “De ce nu a traversat puiul strada?

  1. Catalin

    Nu cred ca e vorba de dromofobie, ci de altceva pentru care nu cred ca exista un cuvint. Asta ar fi lipsa de nesimtire, cum zicea cineva, a soferilor din Romania. Nu exista un singur cuvint, dar exista mai multe, uite. Pentru citeva luni am norocul sa fiu pe cele mai civilizate meleaguri din Europa si probabil din lume, si lucrurile stau cu totul altfel. Aproape ca mi-e mila de saracii soferi care parca au ca principala preocupare sa-ti ghiceasca inentia de a traversa si de te lasa sa ti-o pui in practica. Nu e nevoie sa fii oprit in fata trecerii de pietoni, ci e suficient sa te apropii de ea ca toata lumea sa opreasca. Si ce e frumos e ca lumea opreste nu cu botul pe zebra, brusc, dindu-ti fiori, ci procesul de oprire incepe cu mult inaintea trecerii, dind siguranta chiar si celui mai patologic dintre dromofobi.
    Ar fi urit din partea mea sa nu recunosc ca si eu fac parte dintre soferii aia nesimtiti care, cel putin prin Bucuresti, dau cu greu respectul cuvenit pietonilor. Dar cred ca invat ceva din lunile astea petrecute departe de cuibul ala de barbarism numit Bucuresti.

  2. Ihrielle

    Si ajungem din nou in punctul mort al diferentelor culturale dintre “noi” si “ceilalti”…

    Iar marimea comentariului in raport cu un articol este irelevanta atat timp cat ai ceva de spus 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php