De doi ani ne plimbăm pe Strada Ficţiunii

Pe 14 mai 2013 s-au împlinit doi ani de când ne plimbăm pe Strada Ficţiunii, singura stradă din România construită din materiale durabile în timp.
Cu această ocazie am primit (via Ana) invitaţia de a participa la evenimentul aniversar organizat de grupul editorial All. Este vorba despre piesa de teatru Elling, adaptată după romanul Fraţi de Cruce al scriitorului norvegian Ingvar Ambjørnsen, a cărui ediţie în limba română s-a alăturat recent colecţiei.

Am plecat de la muncă spre Teatrul de Comedie în grabă şi total nepregătită pentru ce avea să urmeze: o primire călduroasă în foaierul teatrului, cu şampanie, prăjituri şi sărături; o carte surpriză din partea editurii; o inspirată prezentare a romanului făcută de criticul literar Alex Ştefănescu; un sincer bun-venit din partea lui Mario De Mezzo (CEO All) si a lui Viorel Zaicu (director editorial). Şi, nu în ultimul rând, o piesă de teatru excelentă.

Dar să le luăm pe rând (excluzând totuşi şampania şi prăjiturile că nu m-am dus acolo să mănânc şi să beau).
Cartea surpriză. Pe fiecare loc din sală se găsea câte o carte din colecţia aniversată. Mie mi-a “picat” Dacă citeşti asta înseamnă că am murit, iar Anei Timpul iubirilor perfecte, parcă.

Despre roman nu vă pot spune prea multe fiindcă nu l-am citit (încă) şi, astfel, tot ce aş putea face în acest sens ar fi să reproduc (mai mult sau mai puţin fidel) cuvintele domnului Ştefănescu, ceea ce nu este tocmai cinstit. Ştiu însă că în 2001 a fost ecranizat sub numele Elling şi nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film într-o limbă străină. O alternativă bună, zic eu, pentru cei care nu au timp sau chef de lectură.

În schimb vă pot spune câte ceva despre piesa de teatru la care am râs din suflet alături de ceilalţi colegi de plimbări ficţionale. Elling abordează într-o manieră umoristică – fără ca totuşi să ignore partea întunecată, reflexivă – tema (in)adaptării sociale din perspectiva a doi bărbaţi care, suferind de anxietate şi nevroză, sunt eliberaţi din sanatoriul în care-şi petrecuseră ultimii trei ani şi nevoiţi să se confrunte cu viaţa “reală”. Dincolo de subiect şi de adaptarea dramaturgică, care mi se pare foarte bine realizată, distribuţia este una remarcabilă (cu Marius Florea Vizante (Elling) şi Sandu Pop (Kjell Bjarne) în rolurile principale, Mihaela Măcelaru şi Şerban Georgevici). Iar dacă ţinem cont de faptul că tocmai această piesă de teatru l-a inspirat pe Viorel Zaicu să citească romanul lui Ingvar Ambjørnsen şi să-l aducă în portofoliul colecţiei Strada Ficţiunii, atunci cred că merită “riscul” de a face o vizită la Teatrul de Comedie pentru a o vedea. Eu v-o recomand cu toată sinceritatea şi vă asigur că merită.

Închei adresând felicitările mele echipei ALL pentru organizarea evenimentului şi pentru atitudinea prietenoasă pe care o are faţă de noi, cititorii. Din câte am avut ocazia să observ până acum, este singura din domeniul editorial care a înţeles că o relaţie funcţională cu cititorii este la fel de importantă ca şi titlurile publicate.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “De doi ani ne plimbăm pe Strada Ficţiunii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php