Despre ciorbă
Nu pot să înţeleg insistenţa cu care unii oameni, de fiecare dată când se iveşte perspectiva unei călătorii, abia aşteaptă să ajungă la destinaţie, “să mâncăm o ciorbă”. De preferinţă, să fie de burtă, ca şi cum ciorba făcută din stomac de vită (ocazional din adidaşi de porc) ar fi preparatul tradiţional al zonei pe care o vizitează, indiferent că este vorba despre Pleşcoi, Sângeorz-Băi sau vreo staţiune de lux din Alpi.
Nu înţeleg, de ce ciorbă şi nu mici sau friptane care, pe lângă faptul că ne-au făcut faimoşi în lume, au marele avantaj de a ne proteja împotriva foamei – cu un strat adipos considerabil-? Şi de ce trebuie să străbaţi sute de kilometri ca să mănânci aşa ceva când îţi poţi face acasă sau poţi mânca într-un restaurant din oraşul tău?
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
pai eu as merge pana la Plaiul foii ca sa mamanc o ciorba. ca e de fasole in paine, ca e buna si ca e cald si frumos afara. Ca ma plimb, mai fac o drumetie, mai iau aer mai fac o poza, mai ma supar ca avem drumuri proaste in Romania si nu stau intr-o duminica de mai, ikn Bucuresti, in parc cu mosii sau cu cocalarii . Sau ma rog, nu stai in fiecare weekend asa. O data la cateva luni mai faci o iesire d-asta, without reason.
Chestia e ca te duci undeva ” sa mananci o ciorba” e doar o expresie. De fapt te duci intr’o mica excursie.
De obicei scopul este excursia în sine, dar pe drum apare nerăbdarea aia de a ajunge mai repede la destinaţie şi a mânca o ciorbă. Şi, pentru mulţi, nu este un fel de-a spune fiindcă vânează ciorba aia precum braconierii americani urşi Grizzly.
Ah, da, şi mai este şi privirea aia care ţi se aruncă dacă povesteşti că ai fost în cutare loc şi nu ai mâncat ciorbă. De parcă e musai ca excursia să fie însoţită de o ciorbă (minim), ca să fie una reuşită.
mmmm…. ciorba…. :))
aa bine, melteanu asculta intestinu’…uita scopu
Nu ţine de “meltenism”. Am întâlnit aceeaşi năzuinţă chiar şi la case mai mari.
cum ar fi sa zici?
“abia astept sa ajungem sa servesc o salata de rosii?”
ciorba e prin definitie elixirul zeilor care:
– atunci cand e acra te scoala dupa boala
– atunci cand e iute te “revergoreaza”
– atunci cand e fierbinte te incalzeste
– te hidrateaza
De altfel, cand esti super obosit in urma unei activitati fizice nu prea poti sa mananci pateu pe paine sau mici cu mustar ci iti trebuie ceva usor si care sa-ti aduca in corp electrolitii pierduti: o ciorba!
De asta expresia apare doar la drumuri lungi care impun oboseala. n-o sa vezi pe nimeni zicand pe ruta bucuresti – ploiesti ca abia asteapta sa manance o ciorba in ploiesti.
Abia dincolo de Brasov incepe sa apara nevoia unei ciorbe dupa 4-5 ore de osteneala la volan sau ca pasager. in general drumurile astea se termina seara cand nici ficatul nu mai vrea altceva in afara unei ciorbe asa ca da: “ciorba” sponsor principal al ostenelilor de lunga durata (poate de asta face parte din traditia de secole a poporului roman “sarac si plin de nevoi”).
Dar apa ce are? In afara de legume, seamana foarte bine cu ciorba…
– Daca-i pui lamaie te ajuta sa slabesti
– daca-i pui miere, te ajuta sa adormi mai repede
– daca-i pui ceai, te scapa de raceala
– daca-i pui gheata, te racoresti 😛
PS: Eu am intalnit oameni care mergeau la Ploiesti special pentru ciorba :))
Nu confunda foamea cu foametea.
pai noi cand mai mergem in alta localitate sa mancam o ciorba buna? 😀 alina, costin? 😀
ggl, ciorba nu are legătură nici cu una, nici cu alta.
child, să ştii că nu pot să scriu de două ori despre acelaşi lucru. Adică pot, dar mă plictisesc
Românii sunt obsedaţi de mâncare. Ciorbă nu cred că există decât la noi şi la popoarele slave, băutoare de tării. Merge mână în mână cu mahmureala. Cele cu grăsime sunt pansament gastric.