Din jurnalul fără noimă: greu la deal…

• Sâmbătă seara am făcut o pizza foarte tare… tare ca piatra (mai puţin iute ca săgeata, că paprică n-am pus). Mai că nu ne-am rupt cu toţii dinţii în ea, dar nu ne-am lăsat până n-am terminat-o. Şi pentru că mai rămăsese aluat (incredibil de moale în comparaţie cu produsul finit), duminică seara am mai făcut o pizza care, în mod inexplicabil, a ieşit aproape cum trebuie. Secretul a fost tava cocoţată sus de tot în cuptor şi timpul de expunere la cald cu vreo 20 de minute mai mic. Îi invit pe cei interesaţi să solicite reţeta de aluat; nu este niciun secret.

• Azi de dimineaţă, la 7 fără un sfert, cum stăteam eu în pat buimacă şi lipsită iremediabil de somn, trăiam unul din momentele acelea în care mai ai o singură dorinţă înainte de a muri saum după caz, a înnebuni: să-l găsesc pe deşteptul care le ora aia bate cuie în pereţi. Să-l găsesc şi să-i dau cu pizza-n cap.

• Un angajat plin de zel de la Millennium bank “s-a gândit” că ar fi ok să-mi transfere banii din contul de euro (necesari pentru plata ratei) în contul de lei, fără să-mi ceară părerea. Cică pentru a acoperi -2300 de lei pe care banca mi-l transformase în plus 170 lei cu doar o zi înainte.

• Alţi destepţi, de astă dată din UK, s-au gândit ei aşa (după ce m-au încurajat să fac comand liniştită că ei dau facturi pentru toate produsele) că nu pot elibera factură care să conţină datele de identificare a firmei. Argumentul suprem este că ei fac afaceri “business to consumer“, nicidecum “business to business“, de parcă o firmă constructoare de automobile cumpără cărţi pentru a le vinde mai departe, nicidecum pentru a le pune la dispoziţia angajaţilor care au nevoie să-şi completeze anumite cunoştinţe. Ca să nu mai spun că “facturile” primite de la Bookdepository nu conţin nicio altă dată de identificare a clientului în afara numelui. Nu ştiu care este legislaţia în UK, însă ceva îmi pute. Şi, colac peste pupăză, departamentul de client service nu mai răspunde la mailuri.
Uite cum îşi pierd unii clienţii…

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


18 thoughts on “Din jurnalul fără noimă: greu la deal…

  1. Delta

    My God! Ti-au transferat si schimbat Euroii pe care i-am depus in lei? Eu zic sa te duci peste ei cu balamuc… mama lor de cretini.
    Cat despre Book-Spanac aia, nu stiu care este legislatia in UK dar in Romania daca soliciti factura TREBUIE sa ti-o dea indiferent de statutul persoanei cumparator.
    PS: Mie mi-a placut pizza aia, chiar si asa mai crocanta. 😀

  2. Ihrielle

    DarkClauds, eram precisa, ca sa zic asa. Aveam o banuiala inca de cand am aflat ca esti originara din Pitesti si ca locuiesti langa Auchan Militari. Care va sa zica, sa poti ajunge rapid la parinti si sa fii si aproape de munca. Am I right? 😀

  3. Ihrielle

    Delta, sa vezi ce pizza buna a iesit aseara 😀 Musai s-o incerci! Musai sa mai fac una sambata asta.
    Stai linistit ca-i sun acusica sa le mai fac putintel balamuc, ca nu m-am racorit (eventual sa-i amenint cu ANPC, daca fac nazuri). Iar desteptilor de la bookdepository o sa le fac atatea zile grele cate mi-au facut si ei mie (si nu-s putine) 😉

  4. ggl

    Cu bancile se rezolva usor daca nu ai credit la ei: vreau sa ridic banii si sa inchid contul. Daca ai credit la ei e mai complicat cu amenintarile, insa banuiesc ca merg cele cu moartea lenta si dureroasa 🙂

  5. Ihrielle Post author

    Pai asta-i, ca am credit la ei. Dar nu vad de ce nu le-as pune ANPC-ul pe cap. In fond, nu ma costa nimic sa-i verific la sange inca 29 de ani si 3 luni.

    Cred ca o sa ma apuc sa joc la LOTO, poate castig suma necesara rambursarii creditului 😀

  6. Ihrielle Post author

    Nu, pentru că odată cu creditul mi-au făcut şi conturi în lei şi euro. Cică aşa se face mai nou, nu te mai duci să plăteşti rata la ghişeu (cum ştiam eu), ci depui banii în cont şi banca ţi-i ia de-acolo la scadenţă).

    Din fericire, nu-mi ţin toate ouăle într-un coş 🙂

  7. DarkClaudS

    Ii pui in contul de lei sau in cel de Euro? Intreb fiindca au un curs mizerabil la schimb si desi am conturi in euro si lei ca si tine, tot merg si depun lunar rata in euro schimbata undeva unde gasesc un curs decent.

  8. Ihrielle Post author

    Asa fac si eu, cu diferenta ca, pentru a nu mai plati cei 3 euro comision pentru depuneri mai mici de 500 de euro, depun echivalentul a doua rate o data la doua luni. Stiu ca suna a zgarie branza, dar cei 36 de euro pe an prefer sa-i folosesc pentru a vizita cateva muzee in plus cand plec in vacanta 🙂

  9. Ihrielle Post author

    Factura imi trebuie pentru decont. Baiul e ca in UK sunt alte legi comerciale ca la noi (pentru cumparaturi <250£ nu-ti da factura), dar desteptii de la Bookdepository nu au catadixit sa-mi spuna asta nici macar cand am intrebat (de vreo 5 ori asa).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php