Doruri de toamnă
Mi-e dor ca adevărul să se recunoască în oglindă, nu doar să se lase înţeles din priviri.
Mi-e dor de oameni curajoşi când mă tem şi de oameni și-atât când nu mai cunosc frica.
Mi-e dor de ieri, de acum un an, de ultimul secol, de întregul timp care a trecut de la facerea lumii.
Mi-e dor să pun capul pe pernă şi să adorm sub stele, întâmpinând nemărginirea cu o lacrimă.
Mi-e dor de linişte, nu de tăcere. Şi de vremea deciziilor înţelepte.
Și, toamnă, mi-e dor să-ţi aud paşii pe treptele caselor în care n-am apucat încă să locuiesc,
Mi-a lipsit prea mult timp zgomotul de fond.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
“Mi-e dor de oameni curajoşi când mă tem şi de oameni și-atât când nu mai cunosc frica.” – Nu stiam ce dor ma tot framanta de la o vreme. Acum stiu… 🙂
🙂 sper să nu fie un dor prea îndelungat