Doruri de toamnă
Mi-e dor ca adevărul să se recunoască în oglindă, nu doar să se lase înţeles din priviri.
Mi-e dor de oameni curajoşi când mă tem şi de oameni și-atât când nu mai cunosc frica.
Mi-e dor de ieri, de acum un an, de ultimul secol, de întregul timp care a trecut de la facerea lumii.
Mi-e dor să pun capul pe pernă şi să adorm sub stele, întâmpinând nemărginirea cu o lacrimă.
Mi-e dor de linişte, nu de tăcere. Şi de vremea deciziilor înţelepte.
Și, toamnă, mi-e dor să-ţi aud paşii pe treptele caselor în care n-am apucat încă să locuiesc,
Mi-a lipsit prea mult timp zgomotul de fond.
- Obsesie
- Tricoul cu Anthrax
“Mi-e dor de oameni curajoşi când mă tem şi de oameni și-atât când nu mai cunosc frica.” – Nu stiam ce dor ma tot framanta de la o vreme. Acum stiu… 🙂
🙂 sper să nu fie un dor prea îndelungat