Dragă musafirule,

Dragă musafirule, nişte reguli pentru tine

Dragă musafirule,

Îţi mulţumesc pentru vizită şi te rog ca, de acum înainte, atunci când mă vizitezi, să laşi tupeul la uşă. De preferinţă, la uşa de la intrarea în bloc, chiar mai înainte să apeşi pe cele două taste ale interfonului (dacă funcţionează). Să păstrezi pentru tine opiniile cu privire la numărul de pisici pe care le am, la lipsa icoanelor de pe pereţi, la aspectul franjurat al canapelei, la numărul de cărţi de pe rafturi, la culoarea hârtiei igienice din baie. De asemenea, nu mă interesează că, în timpul vizitei tale princiare, ţi-ai dori ca Kirb să stea închisă într-o altă cameră (eventual într-o cuşcă de fier cu gratii electrificate) doar pentru că ţie îţi este teamă de ea. O fi ea a dracului şi mârâie, şi te zgârie şi te muşcă dacă nu te cunoaşte (iar ei îi ia mult timp să cunoască pe cineva), dar este pisica mea.

Eu nu vin la tine şi-ţi spun să-i astupi gura cu un căluş copilului tău când plânge, să-i pui botniţă căţelului ca să nu-şi mai lase balele pe hainele mele sau să închizi mizeria aia de televizor pe care rulează emisiuni ieftine cu vedete de doi bani. Dacă mă deranjează ceva, am să-ţi atrag atenţia într-un mod civilizat. Dar sub nici o formă nu o să mă apuc să-ţi spun eu, musafir, ţie, gazdă, ce să faci la tine în casă. Pentru că tu trebuie să faci ce vrei acolo, că doar de-aia te zbaţi de ceasul morţii să plăteşti facturi, să achiţi rate, să cumperi becuri şi lavabile, să asortezi mobilierul cu lenjeria de pat. Ultimul lucru de care ai nevoie este un individ, sau mai mulţi, care să-ţi spună cât de naşpa sunt toate lucrurile care îţi plac şi cât de naşpa eşti tu fiindcă ai astfel de gusturi.

Aşadar, nu te comporta de parcă prezenţa ta la mine în casă este un eveniment extraordinar, că doar nu te-am adus cu forţa înăuntru şi nici nu te-am legat de grindă ca să-ţi număr coastele cu bomfaierul.

Să nu mă înţelegi greşit, dragă musafirule,  eu mă bucur când îmi calci pragul casei, dar numai dacă o faci într-un mod civilizat. Casa mea este pentru mine un sanctuar, în care mă aştept să intri cu respect, nu cu fapte şi vorbe care să-l pângărească.

La revedere, te mai aşteptăm (dacă ai bun simţ) şi, bineînţeles, curajul de a te întâlni cu Kirb 🙂

 

Cuvânt după: să tot fie doi ani de când postarea de faţă a fost scrisă şi salvată într-un draft, pentru timpuri mai bune (sau mai rele). La momentul respectiv, ea reflecta o situaţie concretă (recte vizita unei persoane care mi-a cerut, pe un ton poruncitor, să-l închid pe Kirb în altă cameră, altfel ea pleacă. Evident, ca o gazdă bună ce am fost, am poftit-o să facă după cum îi spunea inima, asta ca să nu fac eu ce îmi spunea inima mea – iar inima mea este mai neagră decât cerul gurii lui Kirb). Acum nu este decât un apel la minimul de bun simţ pe care orice gazdă îl aşteaptă din partea oaspeţilor săi. Fără nicio răutate, fără nicio supărare, sper.

sursa pozei

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php