Ecouri: Un peşte pentru Spuf

Dacă aveați curiozitatea să aflați ce reacții a strârnit Un pește pentru Spuf, vă invit să citiți în continuare:

Impresiile Fetei din Lună

Spiritul ludic al Cezarinei Anghilac mi-a captat atenţia încă de la început. Un peşte pentru Spuf este o povestire jucăuşă, fără să lipsească elementele tragice şi suspansul. În lumea pisicilor vorbitoare, există o organizare socială similară cu a oamenilor – duşmanii cei mai de temut ai felinelor. Pisicile negre sunt arse pe rug sau pedepsite crunt alături de stăpânele acuzate de vrăjitorie.  După ce a furat o scrumbie de la un negustor pentru fratele ei Spuf, Miri este fugărită de mulţimea furioasă. Ea ajunge la căpetenia Aldo, cel mai temut dintre stăpânii acoperişurilor. Aici se confruntă cu autoritatea marelui cotoi, obişnuit să obţină ce vrea fără prea multe maniere. Peştele şterpelit devine punctul de atracţie al bandei de huligani. Pentru a afla unde a dispărut fratele ei, Miri apelează cu iscusinţă la talentul de povestitor al lui Aldo, încuviinţând să cedeze cadoul. Căpetenia îi dezvălui că Spuf a plecat cu Inchizitorul Vickens, renumit pentru vânarea pisicilor negre. Norocul lui Spuf este culoarea sa albă. Miri se îmbarcă într-o misiune special: aceea de a-şi salva fratele mai mic. Peripeţiile ei vor face deliciul cititorilor, îndeosebi aceia care îşi doresc să se întoarcă în copilărie.

Scriptoriumul lui Alexandru Ioan Despina

Ultima povestire din acest număr al Revistei de Suspans se numeşte ”Un peşte pentru Spuf” şi poartă semnătura Cezarinei Anghilac. Textul mi-a adus puţin aminte de poveştile cavalereşti scrise-n secolul al XVIII-lea, însă stilul pare ceva mai reuşit şi, pe alocuri, mai profund. Tema poate părea una copilărească, însă ascunde anumite note de ironie. Făcând referire la perioada în care Inchiziţia îşi întindea braţele slute, condamnând şi omorând, iar superstiţiile conduceau lumea, autoarea are drept eroine câteva pisici, victime ale fricii şi prostiei umane. Bine scris şi bine menţinut echilibrul între lumea oamenilor şi cea a pisicilor care pătimesc de pe urma celor dintâi, textul place. Iar, ca totul să fie complet, mai are şi morală. Ce m-a deranjat a fost dialogul din mijlocul textului care, în opinia mea, se lungeşte puţin cam mult. Însă chiar şi aşa consider că textu-i bun şi că merită citit.

Erată: aparăt; punând-mi.

Stil:  8,5

Temă: 8,7

Intrigă: 8,6

Originalitate: 8,7

Atmosferă: 8,6

Iar la urmă de tot, ca să ne mai descrețim un pic frunțile , impresiile pe care Kirb ni le-a împărtășit într-un interviu acordat în exclusivitate. Vizionare plăcută!

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Ecouri: Un peşte pentru Spuf

  1. Costin

    intr-adevar, kirb a reusit sa puna inca o data punctul pe “i” cu raspunsurile domniei sale sintetizand poate ce au vrut sa spuna celelalte doua feedback-uri sa spuna 🙂

  2. Ihrielle Post author

    În interviu, Kirb trebuia să mârâie, așa cum făcuse la repetiții, însă n-a ieșit. Oricum, sper că a fost un moment amuzant, atfel mi-ar părea rău să se creadă despre mine că am început să mă iau prea în serios 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php