Ecuatie: A+K=?

O recunosc dupa felul in care paseste cu grija pentru a nu ma trezi, fara sa aiba macar banuiala ca de fapt doar ma prefac pentru a-i pandi in voie fiecare miscare. Ii simt prezenta de cand intra in scara blocului iar nelinistea pe care mi-o provoaca liftul ce raspunde apelului de a cobori la parter, nu poate decat sa-mi confirme ca in cateva secunde ea va fi langa mine si ma va pupa cu multa atentie pe obraz, cuprizandu-mi capul in maini.

Pentru o vreme, singuratatea mea va lua sfarsit, inlocuita de gesturile ei rapide si neglijente care, de cele mai multe ori, imi amplifica nervozitatea acumulata in timpul asteptarii. Ma tem ca iarasi nu mai voi putea abtine si ma voi indrepta spre ea in viteza, raspunzand indiferentei cu violenta. Bineinteles ca atunci ne vom certa…de fapt, doar ea pentru ca in tot acest timp eu tac si o fixez cu obraznicie iar uneori, cand vreau sa rad si mai mult pe seama ei, ii arat limba. Atunci ea se destinde si zambeste la randul ei, desi stie ca nu ar trebui; ma strange in brate, imi vorbeste cu multa blandete si pare ca ne-am impacat…pana data viitoare.

Apoi ea se intinde pe canapea, ma cheama, imi face semne sa ma apropii, nsa o refuz intotdeauna, asezandu-ma cat mai confortabil in fotoliu. Plictisita, isi ia o carte in care se uita ca mata in calendar. Am convingerea ca nu intelege mare lucru din ea sau ca, in orice caz, nu-i foloseste la nimic de vreme ce rareori vorbeste despre asta.

Alteori, insa, scoate o cutie mare, plina de fire colorate, margele de toate formele, diferiti clesti, cleme si agrafe, pe care le invarte in fel si chip, in speranta ca va crea vreo opera de arta. Prostii! Obiectele pe care le face sunt, in cel mai bun caz, demne de dispretuit. Numai cand ma gandesc ca pe toate lanturile alea oribile pe care le face vrea sa mi le puna la gat, ma apuca disperarea…ma simt ca un mascarici.

Dupa ce termina cu toate astea, adoarme. O privesc, iar la cea mai mica grimasa pe care i-o observ pe chip, ma apropii de ea pentru a o putea urmari indeaproape…iar dimineata ma trezesc langa ea, cu trupurile alaturate, cu picioarele atingandu-se.

Oare de asta data care dintre noi a castigat? Ce mai conteaza, de vreme ce rareori parem a ne intelege unul pe celalalt? Cum as putea sa-i inteleg pe oameni? Cum ar putea ea sa inteleaga pisicile?

Mâţă afurisită, născută pentru a supune oamenii torturilor mâţeşti. De mai bine de 5 ani trăieşte printre bipezi cu gândul de a le face zile negre. De cele mai multe ori, reuşeşte.
Cunoscută sub numele de: Bestia, Drac, Sătănilă, Sarsailă, Drăcilă Berbeleac.

Kirb.zât – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php