Evolution 2

Recunosc că dacă nu s-ar fi numărat şi Ioana Vişan printre autorii antologiei Evolution 2 nu aş fi cumparat-o. Nici măcar nu aş fi citit-o, deşi poate că mai corect ar fi fost să spun că nici nu aş fi auzit de ea. Şi, daca nu ar fi fost lansată recent, atat de recent încât îi poţi număra pe degete recenziile, probabil nu aş fi încercat acum să să revin cu o explicaţie asupra impresiilor mele împărtăşite la cald.
Nu sunt critic literar, de aceea vă invit să puneti mâna pe carte, să citiţi povestirile din ea şi să vă formulaţi propriile opinii. Până atunci nu aveţi decât să vă chinuiţi cu ale mele.

Impresia de ansamblu a culegerii este una foarte placută, de lucruri bine făcute, frumos scrise şi atent selecţionate. În fond, asta a fost şi intenţia editorilor, nu? De aceea voi trece rapid peste această parte direct la povestiri. Voiam să spun “disecarea” povestirilor, ceea ce nu ar fi fost corect, dat fiind faptul că sunt foarte foarte scurte. 

Dar mai întâi să-mi explic poziţia faţă de proza scurtă, pentru a-mi face argumentele mai bine înţelese:
Pentru că nu sunt un cititor de povestiri pasionat, mă aştept ca de fiecare dată când citesc una, să mă întâlnesc cu o idee nouă. Nu mă aştept  sa fiu pur şi simplu uluită de ceea ce se naşte din imaginaţia scriitorului şi să spun “nu m-aş fi gândit la asta nici într-o mie de ani!”, deşi tare mi-ar mai plăcea. Cu alte cuvinte, pretind fiecărei lecturi, să îmi prezinte cel puţin un lucru care, în urechile mele, să sune a fi nou. Ştiu că sunt puţini autori care reuşesc să facă asta, însă  cred cu tărie că, spre deosebire de un roman – în care personajele, intriga, descrierile, scenele, şi nenumaratele artificii literare pe care un scriitor le are la îndemână pot conlucra pentru a construi un univers solid şi credibil – o scriere de mici dimensiuni are nevoie de o idee originală pentru a se face remarcată.  Este strict parerea mea şi măsura dupa care judec proza scurtă.

Revenind la colecţia de faţă, 8 dintre cele 10 povestiri m-au surprins prin faptul că nu au nimic surpinzator pentru mine: subiecte “clasice”, finaluri previzibile sau mult prea seci. În cazul câtorva chiar am avut impresia ca am mai vazut asta într-un film.  Asta m-a dezamagit puţin pentru ca sunt adepta principiului: decât să citesc o lucrare scrisa bine, dar cu o idee “fumată”, mai bine citesc una scrisa bine, dar originală, inventivă, proaspată. Iar la capitolul povestiri, regula mea devine nemiloasă şi, sunt convinsă, nedreaptă.
Dar să vedem de ce am acordat eu nota 4/5.

SIXTEEN DOWN – Moartea se joacă şi pierde în faţa unui muritor. Ruşinos, aş spune 🙂 4/5

MILLION DOLLAR CLUB – o poveste pe viaţă şi pe moarte cu avocati. Scrisă de un avocat 3/5

TUNNEL VISION – am crezut că mor şi renasc din nou. Nu ştiu dacă asta e (de) bine sau nu. 3/5

THE DRYING – oameni cu rezervor şi boiler, funcţionând pe bază de apă. Original, dar păcat de final 3/5

THE LIVING – o poveste banală în aparenţă, dar încheiată într-un mod neaşteptat . 5/5

WALK KNOCK – un horror care nu m-a speriat şi nici nu mi-a dat fiori. Nici măcar la sfârşit, când a devenit mai previzibil decât prevede legea 3/5

URSUS AMERICANUS – sau plimbă ursul. Nu ştiu cum se face, dar eu n-am văzut decat pisica de la final 3/5

BENEATH THE SKIN –  viaţa în doi nu-i uşoara, mai ales când unul dintre parteneri este un simulacru uman. Dar sigur este incitantă 5/5

EN PLEIN AIR – mă intreb cat de folositor mai este “adevarul” artistic, ultra-cosmetizat, într-o lume post apocaliptică. Probabil nu-s singura 4/5

BEHIND FAMILY LINES – Nu prea gust literatura modernă care face diagnoza  unei familii şi mai moderne. Mai mult chiar, nu am vazut ce legatura are toată treaba cu evoluţia… 2/5 

 P.S.: Stiu ca media aritmetica a notelor acordate este sub 4… dar sunt robot şi am o scuză 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Evolution 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php