Femeia de ne-serviciu

Vineri am aflat că etajul 5 al clădirii în care lucrez va participa la un program pilot de reducere a costurilor, prin care vor fi eliminate două dintre cele trei femei care asigură curăţenia pe etaj. Ca urmare a acestei măsuri, toţi angajaţii direct afectaţi vor prelua una dintre atribuţiile femeilor de serviciu, şi anume, golirea coşurilor de gunoi din biroul personal. Astfel, fiecare lucrător de la etajul 5 îşi va arunca singur gunoiul în marele coş de gunoi pe care habar n-am cine-l va arunca (dar probabil că există şi o faza doi a pilotului şi vom vedea noi atunci)

OK, nu-i nicio tragedie, doar şi acasă îmi arunc gunoiul la ghenă. Mă pot obişnui cu ideea că trebuie să fac ceva pentru care în mod normal există un personal specializat. Pot suporta gândul că, la niciuna dintre obscurele firme de apartament la care am lucrat în facultate, nu mi s-a cerut vreodată să arunc gunoiul. Mi s-a cerut să fac inventare în magazine (deşi eu eram web-editor), să fac poze profesionale la produse pentru copii (iar habar n-aveam să încadrez o poză), să cumpăr prăjituri şi cadouri pentru o nevastă pe care nu o văzusem în viaţa mea. Mi s-au cerut lucruri absurde, dar niciodată să preiau din atribuţiile femeii de serviciu.
Dar iată că mi se întâmplă şi asta. Şi nu oriunde, ci într-o firmă de top, o corporaţie în care diviziunea muncii nu este doar un concept din cărţile lui Émile Durkheim. Contrar aşteptărilor, nu sunt supărată, ci doar dezamăgită de alegerea pe care au făcut-o cei din conducere.  Sunt zeci de achiziţii costisitoare (agende,  publicaţii interne, produse de birotică) şi servicii oferite de intermediari (traducători, agenţii de voiaj etc.) la care s-ar fi putut face reducere de costuri cumpărând produse mai ieftine, într-o cantitate mai mică, folosid hârtie reclată etc.  Ar fi putut alege oricare dintre aceste variante (poate chiar şi altele, la care nu am avut timp să mă gândesc) şi totuşi n-au făcut-o.
Asta mi se pare extrem: că renunţăm la femeile de serviciu, însă, de exemplu, publicăm lunar revista internă, pe foaie de calitate, uşor lucioasă (doar 50% hârtie reciclată), în mii de exemplare, dintre care nu cred că sunt deschise nici măcar câteva sute. Iar acesta este numai unul dintre exemplele pe care le pot da eu.

P.S.: Cum ar fi să-mi trec în CV, printre atribuţiile avute la actualul loc de muncă, şi aruncatul gunoiului din coş? 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Femeia de ne-serviciu

  1. DarkClaudS

    Am auzit si eu ceva, insa mi-a fost greu sa cred ca e posibil asa ceva. Era evident ca e criza dupa faptul ca aparatele de sapun de la baie si-au diminuat simtitor dimensiunile in ultimele luni. Acum sunt atat de mici si reumplute atat de rar incat astept cu nerabdare ziua in care or sa ne puna pe chiuveta un sapun lux intr-o sapuniera.
    Ah, sa stii ca au fost discutii pe tema conditiilor de lucru diferite dintre diversele locatii ale corporatiei in Ro si fiindca angajatii de ” la tara” sunt clar dezavantajati si s-a luat decizia ca nivelul lor de trai nu poate fi ridicat, pentru aducerea la acelasi nivel vor sa coboare standardele la noi si in NG.

  2. ggl

    Eu sugerez sa sabotati proiectul pilor si sa va intelegeti intre voi sa aruncati toti gunoiul _deodata_ ca sa se aglomereze cosul mare de gunoi.

  3. Ihrielle Post author

    DarkClauds, daca tot se pune problema sa ne retrogradeze la nivelul locatiilor situate “la tara” poate ne face si noua program de lucru de la 8-16 (eventual in schimburi) si ne pune la dispozitie si un mini-car (sau ce pisici asigura transportul in uzina vara).

    ggl, noi ziceam sa nu ne aruncam gunoiul punct (eventual sa nu aruncam in cosuri chestii perisabile). Pana acum nu am “produs” nimic la acest capitol (singurele hartii le-am aruncat la cosul-mama de reciclare)

  4. C.A

    total de acord cu ce zici. nu mai vorbim de miile de lei pe care le dam sa cumparam toate cotidianele si revistele care apar in Romania pentru ca un nene, maxim doi sa aiba ce citi toata ziulica la munca dar ce sa-i faci? e firma frantuzeasca nu nemteasca.
    Pe de alta parte, schimbatul pungilor de gunoi in fiecare zi cum era pana acum mi se pare iarasi fara rost pentru ca de multe ori aruncam doar o boaba de curmala in punga si seara venea femeia de serviciu si lua “gunoiul”. pai nici asa, o punga pentru un sambure!? wtf?

  5. Ihrielle Post author

    Child: :)))))))

    CA, cum am putut uita de ziare? 😀 Ce-i drept, unora le sunt de folos sa-si stearga geamul cu ele :))
    Eu cred ca inainte schimbau pungile de gunoi chiar si curate fiind. Pe principiul “trebuie sa facem asta zilnic”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php