Ferestrele
Dimineața, tăcute în spatele zidurilor, ferestrele își ascultă numele zburând prin încăperi. Cu ample mișcări, executate după o îndelung exersată coregrafie, fiecare îl prinde pe al său. Apoi, strângandu-se reciproc în brațe – fereastră și nume – fac câte un pas înainte, așteptând.
Încordarea lor răzbate dincolo de ziduri, rostogolindu-se în stradă, cu amintirile făcute mici farame. Numele se împrăștie, clipele se luptă cu neantul, pulberea se întoarce în pământ.
Mai triste ca niciodată, ferestrele își ascund fața de soare, deschizandu-și, în schimb, brațele larg, sperând răbdătoare că viața le va păși peste pervaz.
Spre după-amiază, când soarele iese brusc din cuptor, ele se abandonează caldei reverii. Atunci se întind încet, ca după un somn lung și înfricoșător. Oasele le pârâie ușor, spinările li se arcuiesc în timp ce clipesc rar, a mulțumire.
Pâș-pâș, se furișează spre oglindă, foșnindu-și straiele cochete. Iată că sunt, dar, prințese, cu flori de in la gât și cleștar agațat de plete.
Clipind des din lungile lor gene, cu mustățile mișcându-se alene, ferestrele ascund sub pat pantofii de bal și se trezesc din visare. Privesc spre ziduri, apoi spre soare și-și doresc, pentru ultima dată, să zboare.
Apoi ferestrele se închid, cu pleoapele clipind șiret a nepăsare.
Dacă nu le poți auzi cum urlă, atunci de ce mai porți în frunte o ureche?
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
mâţă în fereastră…
ce aveţi oare toţi cu măţele?/:)
😕 Corect ar fi: “ce au mâţele cu noi?”.
Pe mine, de exemplu, mă urmăresc pretutindeni şi mă supără neîncetat, iţindu-mi-se dinadins în poze.
Slavă ierburilor verzi că pe tine te-au lăsat în pace.
Imi place cum scri, pozele sunt si ele destul de graitoare iar matza din ultima imagine, m-a dat pe spate. 😛
Merci!
Aşadar a meritat efortul de a reuni laolaltă vremea ploioasă, mâţa melancolică şi privitorul murat (în plan înclinat).
nu mai zice de ploi, ca am cosmaruri in care fac pneumonie :p
btw vezi ca nu mai ai commuri la cartile citite
Atunci o sa zic de vise, poate o sa ai ploi in care faci melancolie 🙂
Ei comedie, le am in continuare, numai ca nu le vezi tu. Ia mai incearca 😛
vreau sa zic ca nu mai ai posibilitatea de a adauga altele noi. cel putin nu la mine
Ca mare adevar grait-ai! Multumesc!
Este din cauza ca setasem eu sa se inchide automat comentariile dupa 90 de zile de la publicarea postarii (multe spamuri, dom’le). Dar daca am anulat restrictia.
Acum poti comenta cat vrei 😛
Chiar tema asta o avem pe fotomozaic.ro pentru urmatoarele doua saptamani.
Atunci voi fi cu ochii pe el (si-ti tin pumnii).
N-ar strica niste felinare pe viitor 😀