Fiară
Cunosc pădurea ca pe propriile palme, însă toată cunoaşterea nu-mi foloseşte la nimic acum. Alerg sau, mai degrabă, mă împleticesc orbeşte prin desişul negru ca smoala. Trunchiurile groase ale copacilor mi se pun de-a curmezişul, iar frunzele umede îmi înşeală paşii şovăielnici.
Alunec de câteva ori, dar de fiecare dată izbutesc să mă ridic ca şi când n-aş târî după mine un picior beteag. Pasămite, săgeata nu fusese otrăvită şi nici nu ajunsese până la os, aşa cum mă temusem la început, când o simţisem înfigându-mi-se adânc în carne. Şi cum să fi cunoscut deosebirea dintre răni după suferinţa pe care o pricinuieşte fiecare, de vreme ce nu mai fusesem vreodată prada cuiva?
Iar ăsta nu este decât începutul. Întreaga povestire Fiară vă aşteaptă în numărul 32 al Gazetei SF.
Citiţi, răspândiţi, cârcotiţi.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
O. acum a terminat de citit Hunger Games. Şi filmul e relativ decent pentru ceva de la Hollywood,
Prima parte mi-a plăcut foarte mult, însă interesul pentru serie a scăzut pe măsură ce a apărut continuarea.