Filme proaste cu nazişti

Faima de non-cinefil m-a precedat ani la rând, însă în ultima vreme parcă i s-a mai dus din luciu. Şi dacă tot am în casă monitor serios, cu diagonală mare, (numai bun la coding), mi-am zis că ar fi păcat să nu văd şi eu câteva seriale şi filme.
Aşa că timp de câteva seri am lucrat serios la partea practică a sus-amintitei decizii, delectându-mă în principal cu filme horror şi thriller. Pentru cei care apreciază acest gen, nu este o surpriză faptul că sunt puţine hrorror-uri cu adevărat bune, în care nu se face abuz inutil de scene cu sânge şi scene copilăreşti. Cunoşteam acest lucru, aşadar nu îmi pusesem speranţe prea mari în filmele pe care urma să le văd, însă recunosc că ideea de horror cu nazişti suna incitant (şi totuşi pueril). Şi habar n-aveam ce mă aştepta…

Nazişti satanişti
The Devil’s Rock (2011) este un exemplu grăitor de ceea ce înseamnă clişeu în filmele horror: doi soldaţi vorbitori de limbă engleză ajung lângă o fortăreaţă, aud ţipete de femeie venind din interior şi unul dintre ei, se hotărăşte să intre. Celălalt, deşi îi pute treaba, îşi urmează tovarăşul plecat cam de multicel. După ce bălăureşte prin tuneluri, ajunge într-o cameră plină de sânge şi de resturi umane. Acolo dă de prietenul său împuşcat mortal, de o carte de ocultism cu formule de invocare a demonilor şi de un ofiţerul nazist, singurul supravieţuitor al carnagiului din fortăreaţă. Neamţul îl leagă şi îi trage o mamă de bătaie. Apoi amândoi îşi dau seama că unde-s doi puterea creşte, deci merită făcut un pact pentru a scăpa de sursa ţipetelor – un demon de sex feminin legat cu lanţuri în turn. Teoretic, din acest punct începe acţiunea: demonul îl ispiteşte pe nou-venit, luând chipul nevestei moarte; nou-venitul se prinde că neamţul este protejat de demon de o incantaţie tipărită pe care acesta o purta într-un săculeţ, aşa că i-o fură; în timpul ritualului de izgonire a demonului, ofiţerul neamţ, nemaifiind protejat de spiritul malefic, este făcut bucăţi; americanul (sau ce pisici era) îl eliberează pe demon din lanţuri, pentru a le face o surpriză următorilor vizitatori. Apoi el pleacă.
Sfârşit.

Din perspectiva mea, The Devil’s Rock este un film în care nu se întâmplă nimic, dar care iese în evidenţă cu o asociere puţin cam trasă de păr: nazişti şi ocultism. Iar la vremea respectivă, nu credeam că poate fi ceva mai greu de digerat ca naziştii satanişti în cinematografie. Ei bine, m-am înşelat, pentru că mai rele şi mai rele decât filmele cu nazişti satanişti sunt cele cu nazişti zombie.

Nazişti zombie
După ce am văzut filmul cu zombies negri am fost într-atât de încântată de idee, încât mi-am dorit să văd filme şi cu alte rase, popoare şi specii zombificate. Nu este, deci, de mirare că m-am aruncat plină de entuziasm în vizionaea unui film cu zobies nazişti…
Nazis at the Center of the Earth (2012) este cu certitudine cel mai prost film pe care l-am văzut vreodată. Mai prost decât telenovelele. Mai prost decât sit-com-urile româneşti. Mai prost decât MacGuiver. Mai prost decât horror-urile cu mult sânge şi zero logică. Atât de prost încât “actorii” par a fi fost plătiţi pentru prestaţia lor doar în şaorme de 3,5 lei de la Kogălniceanu. Iar dacă am ajuns să spun asta înseamnă că, într-adevăr, este vorba despre un film prost.
Pentru a nu vă strica plăcerea vizionării (ca doar, după atâtea comparaţii nefericite sigur veţi vrea să vedeţi cu ochii voştri ce poate fi atât de prost), nu o să vă povestesc acţiunea. Îmi permit, însă, să vă atrag atenţia asupra inevitabilei întâlniri cu robo-Hitler cu furtun în nas şi un OZN plin cu zvastice.

Voi ce alte filme proaste cu nazişti aţi văzut?

P.S.: Pentru partea a doua mi-am propus să caut filme cu nazişti ninja.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


4 thoughts on “Filme proaste cu nazişti

  1. Moshu

    Hehe, dar ai ceva nervi să te uiți la așa ceva :-)) Non-cinefil sunt și eu, în sensul în care rareori mă apucă cheful să ma uit la un film și în general am ajuns în decursul anilor să am o listă de zece – cinșpe filme care m-au marcat și pe care le revăd periodic.

    Legat de filmele proaste cu naziști, am auzit de unul lansat anul ăsta, “Iron Sky”. Evident că nu l-am văzut și cred că nici nu o să îl văd, dar descrierea sună a ce ai povestit mai sus, așa că poate te ajută în explorări: “The Nazis set up a secret base on the moon in 1945 where they hide out and plan to return to power in 2018.”. Genial! :-))

    Cât despre asocierea naziști – ocultism, nu e așa trasă de păr pe cât pare, adică la bază probabil e, ce vreau să zic e că ideea e veche, nu e de ieri de alaltăieri. Se presupune că Hitler făcea parte dintr-o societate ocultă și pe lângă războiul din viața reală ducea lupte și pe plan astral 😀 S-au mai scris cărți și s-au făcut documentare pe tema asta. Îmi amintesc de o carte din vremea bună a Nemirei care era despre asta, cred că au tradus-o “Noaptea vrăjitoarelor”, de Katherine Kurtz. La vremea respectivă, acum vreo 15 ani, îmi plăcuse mult. În original se numește “Lammas Night” și descrierea zice că: “Lammas Night tells the story of a group of English witches who act to save their country from Nazi attack during World War II. Woven within the story of their efforts are the visions and fragmented memories of one male witch, who gradually comes to realize his role in an ancient cycle of royal death, reincarnation, and sacrifice.”.

  2. Ihrielle Post author

    Moshu, nu contest un eventual ajutor primit de nazisti din partea fortelor oculte, insa suna ca dracu’ :)))

    Cat despre Iron Sky, este o idee nemaipometita. La nazisti cosmonauti nu m-am gandit 😀

  3. ggl

    Iron Sky rules. Nu e un film prost, e o parodie excelentă. E un film european, crowdsourced, în regia unui finlandez. Coloana sonoră e făcută de Laibach. Premiera a fost la Berlin 🙂

    Ocultismul nazist e pe bune şi-i o poveste lungă cu el (şi destul de lame de altfel, cam ca toate poveştile legate de chestii ezoteriste). Oricum e haios că ideile astea se regăsesc şi în zilele noastre la trupe gen Death in June. Pe că pe scurt indivizii erau cam obsedaţi de tot felul de chestii păgâne/oculte. E interesant de citit aşa de cultură generală.

    Oricum, dacă vă pasionează poveştile cu nazişti, istoria le furnzează pe cele mai bune: asasinarea lui Heydrich în Praga, capturarea lui Himmer după război, etc.

  4. Ihrielle

    Ironic… tocmai ma pregateam pentru o portie buna de nazism… Pacat ca nu e vorba despre fictiune.
    Iar eziterismul combinat cu “puritatea rasei ariene” imi suna la fel de penibil ca bancurile cu bula

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php