Foamea-i grea, concertu-i mare

Week-endul trecut ne-am plimbat o grămadă pe jos, în scopul de a  procura hrana necesară supravieţuirii sau pentru a ne face “tradiţionala poftă” de mâncare. După o tură de Tineretului-Grozăveşti (vineri) şi una de Tineretului-Baumax Sudului-Tineretului urmată de Tineretului-Eroilor-Tineretului (duminică) abia îmi mai simt unul dintre picioare, însă am tolba plină de pseudo-poveşti culinare.

Duminică, înainte de a merge înspre concertul Anneke Van Giersbergen, am zis să dăm o fugă “peste drum” şi să mâncăm câte o pizza. Pe la orele şaisprezece eram cu câte o bere în faţă aşteptând cu nerăbdare să vină mâncarea. O oră mai târziu, găsindu-ne în aceeaşi stare (minus berea) încep să arunc priviri suspicioase în jur: peste tot mişunau chelneri cu câte cinci-şase pizza pe braţ, clienţii înfulecau cu lăcomie mâncăruri aburinde, mesele erau pline şi îmbelşugate. Atunci bag de seamă că noi nici măcar tacâmuri n-avem. Îl oprim pe chelnerul “nostru” şi-l luăm la întrebări. Evident, uitase să noteze comanda de mâncare.

În drum spre concert, m-am oprit la o covrigărie şi-am cerut un covrig cu stafide. Evident, covrigul nu avea nici măcar un amărât de sâmbure de struguri. Era o coca simplă (apă, sare şi drojdie), dar coaptă şi cu un vag iz de săpun, pe care am aruncat-o la coş. Dacă nu m-aş fi grăbit să ajung în Silver Church, mi-ar fi plăcuit să-i dau cu covrigul în cap vânzătoarei.

În Silver Church, hăituită în continuare de foame, am ochit două pungi de Bake Rolls (cu usturoi) la bar. Deja îmi imaginam varianta cu sare disponibilă în cantităţi uriaşe, astfel încât chinurile mele gastrice să se sfârşească o dată pentru totdeauna. Delta s-a oferit sa-mi aducă trofeul mult râvnit, aşa că s-a întreptat hotărât spre bar, a apucat una dintre cele două pungi de Bake Rolls şi, fluturând-o prin faţa barmanului (muzica era dată tare), l-a întrebat:
– Aveţi şi cu sare?
Barmanul s-a uitat la el ca la un picat din lună, răspunzându-i că nu au  deloc Bake Rolls şi nici nu ştie cum de au ajuns respectivele pungi pe tejghea. În acelaşi timp, o mână se furişa în faţa barului, apucând produsele în discuţie (Delta apucase să pună punga la locul ei) şi făcându-le să dispară din raza noastră vizuală.

După ultima “ciocnire” cu mâncare, nu a durat mai mult de o oră şi a început concertul. Atunci mi-am mai revenit un pic, pentru că Anneke ştie să cânte şi, pe deasupra, o face cu o plăcere care-ţi bucură nu doar auzul, ci şi ochii. Aşadar, a fost frumos până la urmă, deşi am trăit câteva momente în care, cu toată sinceritatea o recunosc, îmi doream ca Anneke să arunce cu mini-şaorme în public sau să ofere shot-uri de supă în loc de autografe.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Foamea-i grea, concertu-i mare

  1. ggl

    N-ai plecat? Eu m-am luat şi am plecat nu odată, lăsându-i să facă ce ştiu ei cu comanda. Chiar ieri m-i mi-a adus chelneriţa într-un bar vin dulce, cerusem sec, am gustat din el, a gustat şi soră-mea şi l-am dus înapoi, i-am zis că-i dulce. Cel sec a fost super, aveau de la Segarcea, doar un pahar din păcate. Avantajul vinului e că nu pot să-ţi scuipe în el că se vede. În special cel alb.

  2. Ihrielle Post author

    Pai am platit berile si am sters-o de urgenta. Dar tot am asteptat o ora, ocupati fiind sa jucam battleship…
    In fine, nu cred ca mai calc nici pe-acolo. Usor, usor nu o sa mai mananc deloc in oras 😀

  3. Pingback: polimedia.us/fain

  4. Ihrielle Post author

    Nu mă mir. Într-un alt context, cu vreo câteva mii de ani în urmă, pe chelnerul respectiv l-aş fi omorât chiar eu, apoi mi-aş fi astâmpărat foamea cu el 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php