Frunzărind printre copaci

Astăzi am regăsit curajul de a ieşi afară din casă. Primii doi paşi făcuţi peste limita de siguranţă reprezentată de pragul casei m-au adus în mijlocul unei lumi necunoscute. Cerul închis, apăsător se cobora încet asupră-mi. Il simţeam strivindu-mi membrele, provocandu-mi durere, smulgandu-mi gemete de suferinţă. L-am privit cu neîncredere la început, pentru ca mai apoi să-mi pierd privirile în lumina ce răzbatea din spatele norilor, “răbdare şi disciplină” părea să spună.

Cu respiraţia tăiată, m-am trezit spectator la un spectacol de dans: mii de frunze în culori de toamnă zburau într-un vals diabolic interpretat de vânt pe muzică de orbire… Dansul în sine părea nesfârşit iar cântecul părea să nu se mai oprească nicicând. Rând pe rând, artiştii obosiţi de atâtea piruete fără semnificaţie se refugiau în cei mai apropiaţi copacii şi refuzau cu îndârjire orice invitaţie de a îşi continua dansul, lăsându-le spaţiu celor mult mai toleranţi la inutilitatea mişcărilor.

Brusc am început să plutesc, prinsă în hora frenetică a frunzelor. “Cum este posibil?” mă întrebam în timp ce-mi priveam trupul ruginiu foşnind rigid în bătaia vântului. Nu am aşteptat să primesc răspunsul; eram deja în mijlocul dansului… aşteptând cu încordare momentul în care se va aşterne liniştea… Am privit spre cer imporându-l să oprească această mascaradă; faţa lui era neschimbată: nori grei pe un fundal luminos. Am privit spre copacii din jur şi am văzut frunzele agăţate de ei: fragile, legănându-se în bătaia vântului, dar adânc înrădăcinate în credinţa lor. Abia atunci dansul s-a oprit pentru mine şi mi-am amintit cum se caţără în copaci.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

2 thoughts on “Frunzărind printre copaci

  1. Ihriel

    Momentul se apropie, intr-adevar, insa trebuie sa-mi duc la sfarsit proiectele incepute deja (si nu ma refer la blog) pentru a ma putea dedica romanului. Intre timp imi pot continua exercitiile de imaginatie aici 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php