Icoana

De dimineaţă eram pe la “Budapesta,” când m-a oprit o femeie.

– Bună dimineaţă, vreau să vă ofer ceva.

Am măsurat-o cu suspiciune – vreo patruzeci de ani, îmbrăcată cu genul ăla de haine pe care-l purtăm când ne ducem la muncă şi nu vrem să fim nici eleganţi, nici sport – dar am rămas, nu ştiu nici eu de ce, locului.

– Dacă vreţi să primiţi…, mi-a spus în timp ce scotocea în poşetă.

Nu sunt genul care să se dea în vânt după “mocangeli” şi gratuităţi, dar m-a făcut cumva curioasă. De fapt, puteam să bag mâna în foc că vrea să-mi dea ceva (un fruct cel mai probabil) de pomană. Mi se mai întâmplase o dată ceva asemănător cu o mămăiţă căreia îi murise nepoata.

Însă femeia a scos o icoană. Putea să fi scos o mitralieră şi să mă fi ameninţat cu ea şi nu aş fi fost mai surprinsă. Cred că am rămas împietrită o secundă, apoi am refuzat-o politicos.

– Ah, nu credeţi, mi-a răspuns ea pe un ton înţelegător apoi şi-a continuat drumul.

Am privit-o cum se îndepărtează. Nu avea nici geantă, nici sacoşă sau alt bagaj care să sugereze că ar fi transportat mai multe icoane sau materiale promoţionale bisericeşti. Nu cred să fi reprezentat vreo sectă, ci doar pe ea însăşi, omul pe care nu-l reprezintă icoana.

Sau poate făcea un test, cine ştie?

Mă îndoiesc că imaginea mea de azi dimineaţă – păr roşu, haine negre şi machiaj asortat – avea vreo trăsătură ecumeinică. Şi în nici un caz nu cred că îşi imaginează cineva degetele mele cu unghii negre făcând semnul crucii sau bătând mătănii.

Trebuie să fi fost un test şi eu să-l fi picat. Altfel decât cu Iadul nu văd continuând povestea asta 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: ,

17 thoughts on “Icoana

  1. Noe

    Asta e clar simtomatologie Belzebutiana.
    Vezi care nu cumva sa ai draci. Mergi si tu colea-n colt la Mitropolie si te spovedeste la Parintele. Un prim semn ca ai avea draci ar fi ca atunci cand te apropii de Biserica sa simti asa o neliniste interioara. Te lupti cu Satana si intri in Biserica. Dupa care-i spui Parintelui ce te doare: ca acuzi dureri cand vezi icoane. Daca el iti spune ca ai draci dar nu stie cati sa mergi la manastirea Cernica. Acolo sigur iti pot numara si identifica dracii ca sa stii cu cine ai de-a face. Dupa ce-ti fac ei lista de draci te duci la o exorcizare in inima Moldovei, spre Vaslui incolo ca am inteles ca Preotul Corogeanu a iesit din cele lumesti si a intrat iar in slujba Bisericii: el te-o ajuta sigur.
    Asa sa ne-ajute Dumnezeu ca mare-i mila lui!
    Doamne-ajuta!

  2. Ihrielle Post author

    You’re funny. Dacă stau bine să mă gândesc, ştiu pe cineva căruia i-au venit dracii tocmai când a părăsit Moldova, aşa că întreg fluxul exorcistic pe care mi l-ai descris este cât se poate de credibil 🙂

  3. Noe

    Sa inteleg ca vrei sa te pastrezi rationala.
    Daca-i asa atunci e lucru bun mai ales cand vezi in jurul tau cum incet, incet lumea se rinocerizeaza.

  4. Noe

    Mai nou, mai vechi, le-a zis bine Eugen Ionescu asa pentru ca e destul de greu sa porti o dicutie cu ei din moment ce s-au metamorfozat.

    Am intalnit oameni cu studii superioare care, intrand in contact cu speculatiile care se vehiculeaza la marginea a ceea ce este cunoscut, au devenit de nerecunoscut facand afirmatii cel putin bizare. Astfel incat sa recomande consultarea unui calugar in loc de psiholog/psihiatru in cazul unei depresii ori sa considere ca ‘nu iti merge bine in casa’ pentru ca nu esti cununat in biserica (si cusiguranta ca, daca nu esti credincios, esti Dracul). Apoi, daca te muti intr-o casa noua, trebuie sa aduci un preot sa o sfinteasca pentru ca ‘sigur’ a avut loc o crima in casa iar casa este ‘murdara’. Iar persoanele in cauza erau cat se poate de sigure de ceea ce spun, nu glumeau deloc.

    Si asta a fost doar familia. Am intalnit vecini care-mi bateau la usa intr-o duminica sa nu mai aspir prin casa nu pentru ca ca i-ar fi deranjat zgomotul ci pentru ca … era sarbatoare si e pacat sa faci curat.

    Pe strada soferii isi fac cruce pe la intersectii scapand controlul volanului de mi-e frica sa mai trec. Unii taximetristi ma fac sa cobor imediat ce nu mai vad parbrizul de icoane si cruciulite.

    Scoli sunt tot mai putine dar avem Biserici la tot pasul. Evolutionismul este scos din manualul de Biologie si adaugat in schimbul lui un capitol despre Creatie. Tema despre Dumnezeu este eliminata din manualul de Filozofie pentru ca avem o disciplina dedicata numai lui, nu? Religia … ortodoxa si nu alta :D.

    Spitalele sunt, la fel, tot mai putine. Cum doctorii cei mai buni au plecat din tara cei care au ramas incearca sa-si justifice incompetenta ingloband cate o biserica in curte. Devenind tot mai putini si lipsiti de aparatura medicala, dezamagiti de medicina pe care nu o mai pot practica si bombardati de tot felul de teorii consiprationiste anti-toate-cele invatate prin scoli multi dintre ei se reprofileaza devenind Alternativisti propunand fiecare cate o terapie filozofico-energetica personalizata. Nu m-am mirat prea mult cand, ajuns la doctora de la firma, mi-a recomandat pentru o durere de cap, tocmai Acupunctura despre care stiam ca nu s-a dovedit eficienta decat pe post de anestezic. Alta data am ajuns la o Farmacie din cartier unde mi s-a recomandat pentru o raceala un Sirop de tuse Homeopat. Siropul asta, pe langa ca nu era deloc natural cum sustin toti Alternativistii, continand nu mai stiu ce trasnai otravitoare facute prin laborator, nu a avut absolut niciun efect raceala vazandu-si de traiectul ei normal.

    As putea extinde putin conceputl lui Ionescu aplicandu-l asupra tuturor comportamentelor si parerilor fara fundament care au tendinta sa se extinda la nivelul societatii creand astfel un fel de moda culturala cu urmari sociale partidice: cine nu e cu noi e impotriva noastra.

    Cat despre mine, daca ar fi sa ma compar cu personajul lui Ionescu, cred ca deja am iesit din piesa si sunt pe undeva dupa Sfarsit.

  5. Ihrielle Post author

    Hehe, felul in care concep semenii nostri moderni sa-si trateze problemele de natura medicala imi aduce aminte de alti semeni ai nostri care au murit in urma cu mai bine de 500 de ani. In Evul Mediu bolnavii lasau vindecarea mai mult in voia divinitatii decat in experienta si indemanarea medicilor. Aveau si dreptate saracii de ei pentru ca procedurile (lipitori, fier inrosit si inca altele) medicale era adeseori mult mai chinuitoare decat boala in sine.
    Si probabil ca si contemporanii nostri au o “scuza” asemanatoare. Cum ar fi ca nu te ustura sa te rogi la doamne-doamne sa te vindece, pe cand o vizita la medic da :).

    Tu faci parte dintr-o piesa care nu s-a scris … inca. Esti dincolo de Creatie si Evolutie. Nici macar n-ai fost inventat. Cuvintele tale calatoresc din viitor spre noi, cei din prezent 🙂

  6. Noe

    Bine ca ustura o vizita la medicul ‘Alopat’ in timp ce una la Atrenativist e gratis. De cele mai multe ori Ne-Alopatul se dovedeste a fi cel putin dublu ca pret in timp ce rezultatele se lasa asteptate (conditionate de tot felul de circumstante: tratamentul trebuie repetat de n ori pentru o mai mare eficienta, trebuie aplicat in anumite conditii conditionate de cheltuieli suplimentare etc).
    Printr-un concurs de imprejurari (un voucher al unei rude pur sange sustinator al Alternativistilor) am ajuns la un centru ‘medical’, pe numele lui Diperia (situat pe undeva pe la Romana intr-o casa old style, probabil anii ’30), care iti facea o analiza de tip ‘Biorezonanta’ (un set de electrozi legati printr-un capat la maini, picioare in timp ce celalalt era legat la un PC) cu care sa scoata o harta colorata cu problemele aferente fiecarui organ.
    Diagnosticul pe care ti-l da doamna doctor (o dedicata homeopata, care a lucrat ca si cadru medical alopat [tine ea sa mentioneze asta] in armata) are sanse nu mai mult decat random de a se potrivi cu realitatea. Tratamentul este pe masura: luati aceste medicamente homeopate care sunt personalizat stabilite in functie de diagnosticul dat de catre Soft-ul de pe PC (care nu stie ea exact ce face dar face). 50 de RON pentru tratament cu mentiunea ca trebuie sa revenim pentru inca o analiza de Biorezonanta, de data aceasta contracost, nu e mult, numai 200 de Ron. Intreband cate sedinte sunt necesare pentru a fi siguri de vindecare raspunsul a fost simplu: cel putin 3, una pentru investigatie biorezonanta, urmata de un control si in final de stabilirea sanatatii, fara a se lua in considerare eventualele ajustari la tratament. Nu mai spun ca la usa erau inca 5 persoane care isi asteptau cuminti randul.
    Nu cred ca pretul platit pentru nimic merita isi merita, ca sa zic asa, banii.

    Dar probabil ca sunt intr-adevar un personaj care traieste un roman de Kafka, uimit pe zi ce trece de ingeniozitatea nelimitata a geniului popular, neexploatat pana acum indeajuns.
    Dupa asa experienta oi face si eu de nebun cum faceau pitorestile personaje din banc: spre Cuba, spre Cuba … si poate ca ma opresc pe undeva.

    PS: Bine punctat, ggl, exemplul asta face Vasluiul un fund al Moldovei.

  7. Noe

    :).

    Aruncand asa o privire pe pagina m-am intrebat care o fi fost cauza unor asemenea polologhii din partea-mi. Mi-am dat seama ca a fost un imbold de moment conditionat de o boala mai veche dar care am realizat ca nu are ce cauta aici, printre lecturi, muzica si prieteni.

    Un blog are menirea de a ne relaxa si nu de a canaliza frustrari de peste zi intr-o maniera mai putin placuta. Este o situatie particulara care ma priveste exclusiv pe mine si mi-am dat seama ca ar putea fi gresit interpretata ca fiind un atac la persoana ori la o anumita categorie de oameni. Daca am jignit pe cineva imi cer scuze intrucat nu am intentionat asta, de vina fiind imaginile care mi-au venit in minte la momentul respectiv.

    Date fiind situatia mentionata cer administratorului de site sa stearga postarile anterioare, inclusiv prezenta, cu multumirile de rigoare.

  8. ggl

    > Daca am jignit pe cineva

    Le-a trece. Şi ei mă jignesc pe mine zilnic cu bisericile, icoanele, obiceiurile lor bigote. Şi a fost relexant să citesc aici că mai sunt şi alţii.

  9. Ihrielle Post author

    Noe, nu sterg nimic ca o sa creada lumea ca ggl vorbeste singur. In plus, la mine pe blog fiecare cititor este liber sa-si spuna parerea despre subiectele aflate in discutie, chiar daca este vorba despre religie, carti sau pisici. Faptul ca va mai las din cand in cand sa vorbiti intre voi, fara sa intervin in discutie, tine uneori de lipsa de timp sau de argumente sau de cuostinte aprofundate (na, ca recunosc si asta).
    Cat despre jignire, daca nu este personala, atunci ea nu exista

  10. Costin

    Uneori, oamenii simt ca trebuie sa faca astfel de gesturi. Sunt unii oameni care fac grupuri de terapie psihologica (ma rog, nespecialziata ci doar prin discutii libere gen AA) moka.
    Daruind iti daruiesti tie si te iluminezi. Marea provocare pentru spiritul uman nu e sa faca ceva contra altceva ci sa faca ceva benevol….sau sa dea ceva de pomana.
    Poate asta a fost motivul din spatele gestului femeii.
    Pe mine m-ar fi impresionat gestul si as fi acceptat icoana pentru ca atei sau nu, crestini sau nu, gestul vine de altfel din constiinta colectiva a umanitatii unde bunatatea, altruismul si sentimentul de tot unitar inca exista.
    Daca n-ar fi fost asa, am fi ramas impasibili atunci cand am fi vazut ca un pompier a scos o pisica din foc riscandu-si astfel viata.

  11. Ihrielle Post author

    Acum, gestul de a oferi ca si cel de a accepta icoana poate avea o mie si unul de sensuri. Important este ca fiecare se raporteaza le ele in functie de valorile sale. Mie, de pilda, mi se pare o ipocrizie sa accept (atunci cand, bineinteles, nu sunt obligata) un obiect care nu ma reprezinta. M-as simti ca si cum as fura altcuiva, care isi doreste aceste obiect, placerea de a-l avea.
    Cat despre gestul de a da o icoana, si pe aceasta tot din prisma “credintelor” mele l-am interpretat.

    Daca ai fi fost tu in locul meu, povestea ar fi avut alt final. Poate unul fericit pentru toate partile implicate 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php