Impresii după A Clash of Kings

If there are gods, they made sheep so wolves could eat mutton, and they made the weak for the strong to play with

Sandor Cleagane (A Clash of Kings – GRR Martin)

Nebunia A Song of Ice and Fire continuă: duminică am terminat  A Clash of Kings şi, dat fiind că am învăţat ceva de data trecută, seara am avut deja la îndemână A Storm of Swords. Trecerea de la partea a doua la cea de-a treia m-a scos din sărite, în parte pentru că nu am găsit nicio informaţie despre personajul care mă interesa pe mine, în parte pentru că am constatat că tocmai cele la care mă aşteptam mai puţin se comportă ca şi cum şi-ar fi pierdut minţile. Dar mai ales pentru că am senzaţia că GRR Martin mi-a pregătit o surpriză neplăcută pentru această lectură.

Ca să mai alung un pic senzaţia de plictisită dezamăgire cu care am parcurs primele 50 100 250 de pagini, zic să trec în revistă principalele personaje din serie, în funcţie de faptele săvârşite în A Clash of Kings şi de cât de mult mi-au mers la inimă. Nu de alta, dar mă gândesc că e posibil să mi se schimbe şi lista aceasta după ce termin A Storm of Swords.

În capul listei îi avem pe membrii Casei Stark, în frunte cu Bran, Arya şi Jon Snow (a cărei “traiectorie” a devenit previzibilă în partea a doua şi îmi pare că GRR Martin o va menţine aşa şi într-a treia). Am admirat-o pe Catelyn pentru înţelepciunea sa şi sfaturile bune pe care i le-a dat fiului său, Regele Robb, şi m-am bucurat pentru Sansa care a (mai) învăţat să-şi folosească mai puţin gura şi mai mult creierul.

Tyrion Lannister “The Imp” m-a cucerit prin inteligenţă, prin abilitatea de a ţese intrigi de curte şi război, dar şi prin curajul său în luptă. Mi-a făcut plăcere să-l întâlnesc pe parcursul a jumătate din roman, însă cred că aş fi putut trăi şi fără cele n-şpemii de scene de sex dintre el şi Shae (probabil că GRR Martin e de părere că nimic nu se compară cu a citi amănunte picante despre ce fac un midget şi-o târfă în pat).

Regele Joffrey a dovedit de încă o mie de ori că este o secătură plină de noroc. Dacă aş fi vreun justiţiar al literaturii, l-aş obliga să stea câte zece secunde pe zi închis într-un ţarc cu lupii familiei Stark. Ca să nu se simtă pierdut, aş adăuga-o acolo şi pe draga lui mamă, Cersei.

Regele Stannis cu vrăjitoarele lui roşii cu tot, a fost speranţa mea, dar şi cea mai cruntă dezamăgire din cea de-a doua parte.

Theon Greyjoy a reuşit să-şi atragă toate blestemele mele, deopotrivă cu dorinţa de a-i rupe vreo câteva coaste. Sper că GRR Martin a făcut asta în locul meu şi că astfel voi fi scutită de a-i mai “vedea” faţa aia zâmbăreaţă.

Petyr Belish “Littlefinger” mi-a trezit numeroase sentimente dintre care mult prea puţine se apropie de simpatie. Dată fiind micimea sa de vierme, îi doresc să i se întâmple verbul păsării ce-l simbolizează – mierla, adică.

Sandor Cleagane “The Hound”, cel mai hidos şi  cel mai puţin “îndrăgibil” personaj, este totuşi una dintre revelaţiile celei de-a doua părţi. Cu această ocazie, îmi permit să-mi exprim bănuiala că va deveni cumva “a good guy”, deşi Martin nu pare genul care să creeze personaje bune sau rele.

Daenerys Stormborn şi dragonii săi nu mi-au stârnit niciodată prea mult entuziasm, aşa că nu am ce adăuga.

Cu asta mă ocup în ultima vreme: făcând pronosticuri cu privire la cursul evenimentelor din A Song of Ice and Fire şi amăgindu-mă că “Gata, ăsta-i ultimul capitol! După ce-l termin mă duc la culcare / ies la bere / mănânc / îmi sun prietenii / îmi trăiesc propria viaţă”. Ceea ce nu-mi iese de fiecare dată.  

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


11 thoughts on “Impresii după A Clash of Kings

  1. Moshu

    Deci până la urmă să înțeleg că faza cu multele scene de sex nu e numai trend de HBO, așa e și în cărți… asta e, mă pun oricum pe citit și eu cât de curând 🙂

  2. Ihrielle Post author

    :)) Nu au avut ăştia de la HBO aşa o imaginaţie erotică (deşi au mai băgat şi câte ceva de la ei).
    Dacă vrei să citeşti seria, îţi recomand ediţia în engleză. Nu-i aşa că sună mai bine “Imp” decât “Pezevenghi”? 😀

  3. Moshu

    Cred că rămân totuși la ediția în română, n-am deloc răbdare să citesc în engleză.

    Nu știu cum arată traducerea încă dar parcă Pezevenghi nu iese din atmosferă, fiind mai arhaic, așa. Cu Imp nu-s prea familiarizat – na că se nimeri și un joc de cuvinte, că îmi amintesc de Imps din Heroes III, erau niște drăcușori care după upgrade deveneau Familiars.

    Sper să fie ok în general și să nu am senzații de nepotrivire cum țin minte că am avut acum ceva ani când citeam traduceri colcăind de neologisme după cărțile lui Mika Waltari, în condițiile în care omul avea subiecte istorice, în unele cazuri chiar din antichitate.

  4. Ihrielle Post author

    Moshu, mie mi-a plăcut mai mult varianta în engleză. Dup 600 de pagini în care m-am familiarizat cu stilul şi limbajul lui Martin, mi-am intrat în ritm astfel că acum lectura merge la fel de bine ca în limba nativă.

    Cu traducerile romanelor lui Waltari am avut şi eu nişte probleme, însă la cât de puţini traducători din finladeză avem noi şi cât de mici sunt şansele de a învăţa eu limba respectivă, n-am avut de ales decât să fiu indulgentă.

    P.S.: Impii din Inferno :D… şi jocul de cuvinte aceşti Familiari îmi sunt foarte familiari. Ehei, ce vremuri

  5. Moshu

    Hai că făcui un Heroes de dragul acelor vremi 🙂 Cu Rampart, deși de regulă joc cu Tower (și Astral).

    Cică se apropie lansarea lui Heroes VI dar sunt foarte sceptic. Cu cât e mai 3D cu atât își pierde din farmec. V a fost o dezamăgire cruntă și o mare plictiseală, nici nu i-am dat prea multe șanse dealtfel. IV l-am ignorat vreun an după ce a apărut pentru că avea un sistem cu totul diferit, însă pe urmă mi-a părut interesant, poate o să mă mai întorc la el. Însă nimic nu poate egala III. Deși poate aici contează și perioada în care am dat de el și l-am jucat până la saturație, imediat după facultate. Dacă eram mai bătrân poate rămâneam atașat de II 🙂

  6. Ihrielle Post author

    Ana, asa sa faci, poate ma prinzi din urma (eu mai am doar 400 de pagini din partea a III-a)

    Moshu, si la mine Tower era unul dintre preferatele mele. De asemenea mai jucam si cu Castle, dar o sa spun mai multe despre asta intr-o postare viitoare 🙂

  7. Irene

    It is called the Red Wedding si pe mine m-a prins in metrou. Af fost penal. Am bocit de cateva ori si de cand am temrinat cartile, am un an si tot pierduta sunt si visez in Westeros.
    Dany me gusta ca are dragoni, iar Drogon este un dragalas fioros cu personalitate.

  8. Ihrielle Post author

    Dany are dragoni si cam atat. Fara ei ar fi, vorba ceea, in fundul gol 😛

    Eu am mai plans si cand s-au facut ca au spanzurat-o pe Brienne. La red wedding nu am plans chiar asa de tare pentru ca i-am anticipat finalul citind ca toti Freys aveau zale pe sub haine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php