În bucătăria vampirului miroase a usturoi
Într-adevăr, în bucătăria mea este prezent un suav miros de usturoi provenit din surse care au preferat să-şi păstreze anonimatul.
Treptat, toate obiectele din jurul meu au început sa-mi evoce acelasi iz.
Kirb mă priveşte suspicios şi evită să-mi miroasă hainele. Fii rezonabil, Kirb, mirosul acesta îmi repugnă: îmi otraveşte căile respiratorii, îmi arde pupilele şi-mi înnegreste pielea. Cum aş putea să respir lisniştită aerul pe care l-a contaminat, cum aş putea să ating obiectele care-l îmbrăţişează şi cum aş putea să trăiesc în continuare printre oamenii care-l divinizează?
Oricat de mult m-aş spăla, trupul se încăpăţânează să păstreze acelaşi miros exasperant… până şi blana lui Kirb a prins un vag iz de usturoi…
Îmi tot repet: Eu nu sunt vampir, ci om. Aşadar, usturoiul nu mă poate răni în nici un fel…poate doar vampirii, dar ei se tem de usturoi.
Am muşcat dintr-o căpăţână de usturoi şi… nu am simţit nimic din plăcerea gurmandului sau din voluptatea morţii. Ce mi se întâmplă?
Deşi mă deranjează în continuare mirosul de usturoi, efectul de recunoaştere a prezenţei sale în mediul înconjurător nu este unul tocmai negativ.
Ca să-mi satisfac un moft de toleranţă, mai mănânc o căpăţână de usturoi. Şi asta este fadă, dar nimeni în afara mea nu pare să remarce. Astfel, neutralitatea mea perceptuală devine un compromis.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
