În zbor de zmeu
Alergăm peste şesuri, aşteptând zmeii să vină, cu mâinile înnodate în eresuri, cu ochii plini de rugină.
Ne agăţăm de zmeie, direct prin furtună: pornim în odisee, ţinându-ne de mână.
La noi nici suflu n-avem, nici solzi şi nici gheare, nici aţă legată-n ghem, doar plumb topit pe picioare.
Împotrivă-ne nici vântul nu suflă, nici zeii nu-ndrăznesc să tune, când zmeiele cu nori se umflă, golind sângele de lume.
Cuprinşi de-o ultimă sfârşeală, încorsetaţi în trupuri răcite, lovim la nimereală; zmeiele noastre-s rănite!
Astăzi zmeiele nu se mai prefac în zmei.
- Mâţa din tomberonul 5 (nr.3, iunie 2010)
- Mâţa din tomberonul 5 (nr.4, iulie 2010)
Speechless 🙂
Cam aşa erau şi săracii zmei sau săracele zmeie. Na că m-am încurcat!
Apropo, zmeul ala verde din prima poza imi aduce aminte de ceva 😛
De… o lăcustă? 😛
De un cavaler ce te-a salvat de zmeul cel rau si verde … printr-un simplu bobarnac. 😀
Frumos îi şade dumnealui să dea bobârnace fetelor?
Confirm, însă, că mi-a salvat viaţa şi onoarea :))