În zbor de zmeu
Alergăm peste şesuri, aşteptând zmeii să vină, cu mâinile înnodate în eresuri, cu ochii plini de rugină.
Ne agăţăm de zmeie, direct prin furtună: pornim în odisee, ţinându-ne de mână.
La noi nici suflu n-avem, nici solzi şi nici gheare, nici aţă legată-n ghem, doar plumb topit pe picioare.
Împotrivă-ne nici vântul nu suflă, nici zeii nu-ndrăznesc să tune, când zmeiele cu nori se umflă, golind sângele de lume.
Cuprinşi de-o ultimă sfârşeală, încorsetaţi în trupuri răcite, lovim la nimereală; zmeiele noastre-s rănite!
Astăzi zmeiele nu se mai prefac în zmei.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 425 posts on Kirb's Crib.
Speechless 🙂
Cam aşa erau şi săracii zmei sau săracele zmeie. Na că m-am încurcat!
Apropo, zmeul ala verde din prima poza imi aduce aminte de ceva 😛
De… o lăcustă? 😛
De un cavaler ce te-a salvat de zmeul cel rau si verde … printr-un simplu bobarnac. 😀
Frumos îi şade dumnealui să dea bobârnace fetelor?
Confirm, însă, că mi-a salvat viaţa şi onoarea :))