Incompetenţa se ascunde sub diverse chipuri I
Împrejurările şi întâmplările din ultima perioadă care ne-au tăiat numai maul ci şi cheful de viaţă, în general, ne-au determinat să inaugărăm un nou serial, intitulat sugestiv “Incompetenţa se ascunde sub diverse chipuri”. Despre ce şi cum s-a petrecut, o să povestesc în continuare, compilând note din mai multe zile.
motto: nu există greşeală mai mare ca recunoaşterea greşelii
Acum o lună ne-am hotărât să ne apucăm de cumpărat coteţul, pentru ca Madam Kirb să-şi facă mâţodrom iar eu să devin, pentru următorii treizeci de ani, sclavul băncilor şi al noului Cod al Muncii. Ne-am ales banca, am dus actele necesare şi, în aşteptarea preaprobării creditului, ne-am apucat de “turism imobiliar“. Joi seara găsisem deja o garsonieră care îmi făcea frumos cu ochiul iar vineri stăteam ca pe ghimpi în aşteptarea telefonului care să-mi aducă mult râvnita veste: “Vă informăm că aveţi creditul preaprobat. Vă aşteptăm cu actele pentru casă”.
În stadiul ăsta se aflau lucrurile când am aflat că în adeverinţa de salariu datele de identificare ale firmei au fost scrise greşit – confundându-se data de înregistrare la Registrul Comerţului cu cea de obţinere a CUI-ului (la un moment dat, firma şi-a schimbat unitatea de înregistrare).
Contrar aşteptărilor, nu o să intru în amănunte legate de felul în care am rezolvat problema, ci doar voi profita de ocazie pentru a “da în cap” unor incompetenţi pe care nu mă pot descărca altfel decât indirect, de vreme ce creditul meu este într-o primă măsură la mâna lor (pe principiul: dacă nu mă rogi frumos, o să-ţi greşesc toate adeverinţele de-acum până la pensie).
De multă vreme, într-o anumită companie, adeverinţele greşit completate au devenit un fel de practică organizaţională tolerată de superiorii persoanei responsabile cu eliberarea acestor documente. Povestindu-le colegilor mei proaspetele mele păţanii, am aflat cu stupoare câţi dintre ei au trecut prin situaţii similare dacă nu chiar şi mai neplăcute, în care riscau să piardă banii daţi ca avans pentru cumpărarea locuinţei. Şi toate acestea datorită unei adeverinţe greşite, dublată de nepăsarea persoanei care a avut ca sarcină completarea ei, care va refuza nu doar să-şi recunoască vina, ci şi să remedieze de urgenţă problema (caz care ar fi echivalent cu recunoaşterea greşelii).
Astăzi, după un periplu de trei săptămâni, în care am dat zeci de mailuri şi telefoane, am avut n conversaţii desprinse parcă din teatrul absurd şi am simţit cea mai mare frustrare de până acum (aceea de te vedea obligat să perii pe cineva pentru a obţine ceva ce este dreptul tău), am primit, printr-o “favoare” (după cum m-a asigurat persoana în cauză), adeverinţa corectată.
Nu ştiu încă dacă este validă şi, sinceră să fiu, prefer să nu-mi mai bat capul cu asta. Momentan am alte subiecte de rumegat, pe care această păţanie mi le-a oferit cu generozitate: mentalitatea de pupincurism care se propagă până în cele mai puţin susceptibile sisteme, presiunea de cenzurare a nemulţumirilor şi atitudinea mult prea permisivă faţă de greşelile repetate, tratate cu superficialitate şi rea-voinţă.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 425 posts on Kirb's Crib.
Nu e în interesul lor să te facă sclavul lor pentru următorii 30 de ani? Ajută cu ceva dacă îi reclami la superiori? Favoare? La ce bancă ai aplicat pentru credit? Să ştiu s-o ocolesc pe viitor.
e un mister pentru mine cum de se poate intampla asta in mediul privat, doar am primit admonestari pentru ca culoarea unei poze putea fi putin mai intensa, un act completat gresit aici ar fi inimaginabil :))
totusi ma intreb, o firma care emite acte gresite nu e pasibila de nicio sanctiune? adica nu exista nimic cu care sa te poti proteja in cazuri de acest gen? 🙁
Imi pare rau sa aud prin ce treci, insa iti spun cu solidaritate, ca va trece si acest moment si te vei bucura in momentul in care vei semna op-ul conditionat. Iti tin pumnii si iti doresc multa rabdare, putere de meditatie, si gasirea echilibrului psihic ( :))) )
Credeam ca doar HR-ul meu stie sa faca copii, sa ia concedii de maternitate de 2 ani dupa un an petrecut la datorie, sa greseasca adeverinte si sa vireze gresit salarii.
Inseamna ca scrie in job description “being a bitch – a must”.
Eu nici acum, dupa 3 ani de lucrat in aceeasi companie, nu stiu cu exactitate cand se vireaza salariul sau cand se dau bonurile de masa. Si de fiecare data cand intreb, primesc un raspuns de mi se face rusine ca am indraznit sa intreb, si mai mai sa cred ca tanti mi se la din buzunarul ei, prin imensa si nesfarsita ei bunavointa fata de umila mea persoana.
PS : daca se intampla sa nu mai apar pe aici, inseamna ca au vazut astia comentariul, m-au dat afara si nu mai am bani sa imi platesc abonamentul de internet!
ggl, nu-i de vina banca, ci persoana care mi-a completat adeverinta de salariu (adica o angajata din departamentul RU al firmei la care lucrez)
Child, singurul fel de a ma proteja de astfel de situatii, este sa n-am nevoie de nimic :))
Altfel trebuie sa pupi sau sa astepti interventia providentiala a unui spirit caritabil, care se are bine cu sursa nefericirilor si incurcaturilor birocratice
Ali, gand la gand cu mine: chiar glumeam (din categoria haz de necaz) acum cateva zile ca intra in descrierea postului lor sa fie cat mai ciufute.
Te pomenesti ca om fi colege de serviciu :))
P.S.: Daca o fi asa (dar n-are cum, la noi esti in siguranta), ti-l trimit pe Kirb cu ultimele postari printate pe hartie valina. Ba chiar il pot pune sa te razbune (are dinti tari si ghiare ascutite), dar este contra cost 😛
Ah. Închide-i într-o cameră cu un leopard înfometat. Greşelile se plătesc.
ce uraaaat!ia si te inarmeaza cu rabdare si calm,o sa reusesti pana la urma sa iesi la un liman! 🙂
Pai stii doare ca locuitul in Romania ne mananca tot timpul :)) acu mai in gluma mai in serios, totul e bine cand se termina cu bine. important e ca primesti, intr-un final (de preferat fara prea mari peripetii) ceea ce-ti doresti. Sau, desigur, ne putem muta intr-o tara mai competenta si mai civilizata 😀
Mihaela, nu am de ales…
Cami, dupa toata intamplarea asta, chiar am inceput sa ma gandesc ca poate n-ar fi mai rau daca as sterge-o de-aici… din Romania adica.
pai, poate chiar n-ar fi o idee rea… uneori si pe mine ma bate un gand de duca…
So..shall I keep my fingers crossed few more days ?
Ai vreo veste de la banca ?
Eu, inca am bani sa platesc netul, deci nu au vazut astia post-ul si comentariul, dar intre timp am aflat ca o colega asteapta de 10 zile (lucratoare!) sa isi ia un credit si are toate actele si dosarul preaprobat insa verificarea de la angajatorul (nostru comun) lipseste !
Cred ca ar trebui sa lansam un blog intreg dedicat acestui subiect, insa pana atunci zi-ne – ai primit telefonul ? 🙂
Ali, am primit telefonul, am vorbit cu proprietarul si ne-am inteles verbal, insa treburile s-au poticnit la evaluarea imobilului. De, asa-i la noi: cum merge o treaba si strica alta.
Imi pare rau pentru colgeta ta si sper sa i se rezolve cat mai curand dosarul.