Is there literary life after A Song of Ice and Fire?

Read the (first five) books and you will find out.

Notă: mare parte din acestă postare s-a odihnit în draftul blogului mai bine de două luni şi zău că nu aş fi îndrăznit să îi tulbur somnul dacă în tot acest timp, singura carte pe care am izbutit să o citesc cap coadă a fost A Dance with Dragons. Iniţial am luat decizia de a nu publica notele vechi, pentru că îmi părea imposibil să găsesc o exprimare adecvată, satisfăcătoare. Apoi am descoperit că ceea ce îmi este cu adevărat imposibil este nu să scriu, ci să (mai) citesc un roman integral – aşa cum stau mărturie cele patru volume pe jumătate răsfoite şi apoi abandonate pe măsuţa pro-Kirb.
În prezent trec printr-o perioadă în care relaţiile mele cu literatura sunt suspect de asemănătoare cu cele dintre doi iubiţi care tocmai s-au despărţit, cu dimineţi de privit în gol la metrou şi seri petrecute în faţa calculatorului, cu planuri de cumpărat e-bookuri abandonate, cu rafturi pline de volume ostile şi The Winds of Winter atât de departe… Îmi promit să mai scriu o ultimă postare despre A Song of Ice and Fire şi după aceea gata!, o să îmi fac de lucru cu alte cărţi şi o să uit până şi că a existat vreodată.

În data de 27 iulie scriam:

Peste A Storm of Swords o să trec rapid, fie pentru că am citit neobişnuit de repede cele 1200 de pagini, fie pentru că am început să resimt o dezamăgire constantă în ceea ce priveşte cursul evenimentelor (încă nu am decis care vine înaintea cui). S-au întâmplat multe lucruri pe care le prevăzusem deja, dar şi câteva care m-au luat pe nepregătite. Iar uneori m-au surprins atât de tare încât mi-au dat lacrimile (de furie, de neputinţă, de ură – seria asta are un dar fantastic de a stârni mai degrabă sentimente negative decât altfel); personajele au luat decizii mai mult sau mai puţin inteligente, astfel încât unele au crăpat în cel mai stupid mod cu putinţă, făcând loc pentru altele. Mă rog, lucruri care se întâmplă (sau cel puţin ar trebui) prin mai toate romanele. Dar în cazul celor semnate de Martin, rareori ai siguranţa că morţii sunt într-adevăr morţi şi nu vei mai da niciodată nas în nas cu ei pentru tot restul povestirii.

A Feast for Crows, însă, nu se compară cu nici una dintre predecesoarele sale, iar când spun asta am în minte o comparaţie negativă. O fi fost ea greu de scris (“This one was a bitch“, după cum spunea RR Martin în notade final),  însă şi mai greu a fost de suportat la citit cu toate “întâmplările” în care nu se întâmplă nimic. În afară de faptul că asistăm la o explozie de personaje: ironmen pe pâine, cu toată familia Greyjoy luată la puricat (despre Theon încă nu se ştie nimic, dar mă aştept să aflăm din A Dance with Dragons că încă trăieşte/a fost resurectat/s-a transformat într-un Other) şi dornishmen, (atât de mulţi dornish şi atât de plicticoşi încât nu pot decât să sper că RR Martin plănuieşte să-i extermine până la finalul seriei).

 Înainte să-mi continuu lectura cu A Dance with Dragons, o să fac şi câteva prognoze cu privire la nişte personaje asupra cărora planează un oarecare mister (apropo de certitudinea mea că ne vom mai întâlni cu Theon):
– fraţii Cleagane trăiesc, chiar dacă Martin vrea să credem contrariul. Mă îndoiesc că RR Martin ar da cu piciorul ocaziei de a-şi vedea fanii în delir, odată cu mult aşteptata luptă Hound vs. Mountain. Mai bănuiesc şi că la final Sandor şi Sansa or să aibe ceva idilă (prea s-a pus accent pe motivul Fromoasa şi Bestia), ceea ce ar fi un ochi cam larg în urzeala tronurilor
– Brienne va “renaşte” şi-şi va continua căutarea. Probabil că va găsi un soţ frumos în persoana lui Jaime (nu ştiu de ce am impresia că Martin s-ar putea să cocheteze la un moment dat cu ideea de a-şi închiea seria cu ceva cupluri fericite care să asigure perpetuarea speciei în Westerios…).

6 Octombrie:
Primele 850 de pagini din A Dance with Dragons le-am citit într-o lună, încercând să parcurg cât mai puţine capitole de-odată, pentru a-mi prelungi plăcerea lecturii cât mai mult timp posibil, lucru pe care parţial l-am şi reuşit. La sfârşitul lunii august, însă, am luat decizia extremă de a nu mai citit nici măcar o pagină în plus, niciodată. Motivul? RR Martin se întrecuse pe sine în a “învia” personaje pe care toată lumea le credea moarte, sporind galeria de pretendenţi infatuaţi şi cu caş la gură. Abia în septembrie, după o discuţie tip spoiler (la cererea mea expresă) cu vară-mea, am catadixit să citesc şi ultimele patru capitole rămase.

Despre ce s-a întâmplat în roman nu voi spune nimic, doar mă voi mulţumi să ofer câteva repere: două dintre “prezicerile” mele s-au adeverit (dar tot trebuie să citiţi ca să puteţi şti care); a crăpat un personaj care mie mi se părea de umplutură (deşi bănuiesc că moartea lui nu va rămâne fără ecou), capitolele cu Dani au devenit din ce în ce mai greu de suportat, graţie aroganţei sale; două personaje pe care altă dată le uram cu patimă, au ajuns acum să-mi stârnească mila; visez la o continuare în care Legea talionului i se va aplica lui Ramsay Bolton; cineva va fi înjunghiat, altcineva otrăvit; apare şi un cavaler misterios, suspect de asemănător cu o mai veche cunoştinţă de-a noastră.

Ce mai, Martin a pus de toate în cea de-a cincea parte, însă scrierile lui au reuşit cumva să-şi piardă din strălucirea de la început. Sau poate doar mi se pare. Până la urmă, la ce mă aşteptam? Chiar şi un roman poate lua drumul scurt şi abrupt de la îndrăgostire la obişnuinţă “sentimente mai profunde” (zic aşa ca să închei în acelaşi registru).

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Is there literary life after A Song of Ice and Fire?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php