Joaca de-a întunericul

În joaca lui, copilul închisese soarele într-o ladiţă. Apoi, preocupat fiind să crească, a pierdut cheia.
În zadar au încercat toţi înţelepţii să afle locul unde aceasta stătea ascunsă pentru a-i reda planetei bucuria soarelui: noaptea le întunecase minţile, de altfel bine luminate până atunci.

Mai târziu, când şi-a socotit creşterea încheiată, copilul îmbrăcat în piele de adult şi-a amintit unde pusese cheia. A râs în sinea lui de cât de nesăbuit fusese: cum putuse oare să o îngroape în nisipul de la malul unei mări îndepărtate?
Clarvăzătorii au aflat atunci gândurile tânărului, iar înţelepţii l-au conjurat să elibereze soarele.
A pornit, deci, copilul cu chip de adult spre marea cea neagră, pentru eternitate cufundată în beznă. Cu mâinile a început să cearnă nisipul fin în căutarea pierdutei chei.

Pe măsură ce nisipul i se scurgea printre degete, tânărul nostru se făcea tot mai mic. Bătrân şi gârbovit, şi-a amintit atunci cât de nesăbuit fusese: cum putuse oare să creadă că avea să măsoare timpul în absenţa soarelui?

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php