La ceas de seară
Urca prudent pe o aţă subţire, menţinându-se într-un echilibru precar – un saltimbac lipsit de stângăcie, dar conştient de pericolul pe care-l răspândea. Secundele se scurgeau interminabile pentru vietatea ce îl privea paralizată de la celălalt capăt al firului. Nu era teama cea care o ţintuia, ci fascinaţia indusă de pericol. Să zboare de acolo ar fi fost prea uşor. De ce să nu încerce ceva nou, oricât de greu ar fi?
Aşa a decis ea să accepte invitaţia la cină venită din partea unui păianjen flămând.
Particip la Concursul de Proză Arhiscurtă organizat de Trilema
- Memorabile: Mastera-m-aş!
- Twisted: words*
Succes!
Mi se pare cunoscuta, mai ales inceputul…
Anyway, e funky.
suna absolut genial 😀
Cezar, insinuezi lipsa de originalitate/plagiat din partea mea?
Mircea, Ana, va multumesc!
lol
Nu mai! dar faza in care paianjenul este inlocuit cu un saltimbanc mi se pare cunoscuta; nu stiu de unde, nu sunt eu atat de literat :p
Cezar, paianjenul nu este inlocuit, ci doar comparat 😉
Place cum sună. Baftă!
Multumesc! Tocmai mi-ai amintit ca particip la un concurs 🙂
Foarte faina povestirea, succes la concurs 🙂
Merci 🙂