La drum prin hăţişul gusturilor

Una dintre rezoluţiile nescrise (până acum) pentru 2012 este să fiu mult mai atentă la bucatele pe care le mâncăm (eu şi Kirb, care de altfel a început încă de anul trecut o dieta alimentară). Motivul? Am ajuns să conştientizez că cele mai multe dintre alimentele pe care le cumpăram şi le consumam (ca atare sau procesate) înainte sunt deosebit de periculoase pentru sănătate. Nu o să intru în detalii legate de E-uri, acidifianţi, stabilizatori, agenţi de afânare, monoglutamat de sodiu (“preferatul” meu), pentru că pe aceasta tema exista suficient material. Ci voi merge inainte, povestind despre schimbările pe care am decis să le fac în comportamentul meu alimentar.

În primul rând, trebuie să precizez că nu îmi plac dietele şi “reţetele de succes” care, urmate cu stricteţe, te transformă pe loc (aproape) în cel mai slab, cel mai frumos şi cel mai deştept om de pe planetă. Le detest nu doar pentru sunt convinsă că cele mai multe dintre ele sunt aberante (dar fiecare este liber să aleagă ce crede că-i este mai bine), ci şi pentru că mi-este greu să cred că restricţiile drastice nu vin însoţite de un mare disconfort psihologic. Ori eu cred că, pentru a avea succes deplin, un regim alimentar trebuie să fie primit cu braţele deschise nu doar de corp, ci şi de creier.

Deci nu aş putea ţine un regim cu care nu rezonez şi nu mă simt bine. De-a lungul timpului am constatat că: nu pot mânca numai “buruieni” mai mult de trei zile (senzaţia de foame şi slabiciune cu care trebuie să mă lupt în tot acest timp este îngrozitoare); nu pot să mănânc numai carne şi, în general, îmi plac mâncărurile fără ea; nu pot elimina definitiv lactatele din alimentaţie (nu mă sperie ideea că am trăi mai mult dacă nu am mânca deloc lactate; de altfel, nici nu vreau să împărăţesc lumea).

În consecinţă, am decis să mănânc cât mai natural cu putinţă. Prin asta nu înţeleg să elimin în totalitate produsele de natură animală (lapte, ouă, carne), ci să încerc a le consuma pe cele obţinute din surse “sigure”. De asemenea, nu am de gând să trec la veganism şi cu atât mai puţin la raw veganism (am un aragaz nou şi am de gând să-l folosesc). Şi nici nu-mi voi compune meniul în funcţie de raportul alcalin/acid al produselor consumate. Pentru a fi mai clar ce schimbări mi-am propus să fac în stilul meu de viata alimentar, o să enumăr cele şapte principii pe care le consider ghidul meu prin hăţişul gusturilor:

1. Citeşte cu atenţie eticheta şi alege doar produsele cu ale căror ingrediente te simti împăcat. Dacă guma guar, ceara carnauba sau aspartamul îţi dau fiori, nu te sfii să le pui înapoi pe raft. E ok. Sunt o gramada de “roboţi” care se vor grăbi să le ia acasă în locul tău.

2. Cât mai puţine mese în oraş (“norma” mea maximă este de 4/lună). Aici imi dau seama cât de norocoasă sunt că îmi place să gătesc. Nu doar ca economisesc bani mâncând ceea ce prepar eu, dar ştiu şi cu certitudine (doar am trecut prin pasul 1) ce anume conţine mâncarea mea.

3. Cât mai multe fructe si legume. De preferinţă dintre cele mai mici, cu defecte de fabricaţie, bâzâite de muşte sau viespi sau vizitate de viermi.

4. Cât mai puţine produse de origine animală cumparate “din comerţ”. Ideal este să găsim câte un furnizor de “la ţară”, curat, cinstit (ca să nu bem lapte îndoit cu apă) şi care-ţi hrăneşte animalele cu produse naturale, nealterate chimic. Pentru că nu am găsit încă unul, decizia a fost să evit aconsumul acestora, lăsându-mi totuşi o marjă de eroare (pentru “evenimente deosebite”): maxim 4 ouă şi o porţe mică de carne pe lună. Lactatelor nu le-am acordat nicio restricţie, încă, pentru că nu le consum în exces.

5. Fără dulciuri cumpărate şi fără zahăr. O alternativă excelentă o reprezintă dulciurile de casă în care am avut grijă să înlocuiesc zahărul şi mierea cu sirop de agave. Din fericire, între timp am reuşit să scap de “pofta rapace” de ciocolată (mâncam una dintr-un foc). 

6. Băuturi alcoolice cu (şi mai multă) moderaţie. Deşi nu am fost niciodată o bautoare fără pereche, încă de mai mulţi ani aveam un prag maxim la băutură: 2 beri sau 400 ml de vin pe săptamână. Acum (după mici incidente cu ficatul datorate seminţelor de floarea soarelui), mi-am dat seama că vechea regulă este mult prea permisivă, aşa că am decis să înjumătăţesc cotele: 1bere şi 200 ml de vin pe săptămână.

7. Din când în când, câte un răsfăţ. Pentru că nu suntem maşini, ci omeni, iar uneori o poftă nesatisfăcută ne poate fi mult mai dăunătoare decât un şi întreg de excese. 

Regula bonus: cantităţile rămase nu se reportează. Cu alte cuvinte, săptămâna asta am avut o bere; n-am băut-o, am pierdut-o :))

Cam asta este schimbarea pe care am decis s-o aduc în bucătăria mea (principalul martor al acestei prefigurări). Sunt convinsă că nu este cea mai bună soluţie dintre cele pe care le-aş fi putut găsi, însă mie îmi este foarte potrivită. De asemenea, nu încerc să conving pe nimeni să-mi urmeze exemplul, însă sper că de acum încolo şi voi veţi privi cu mai multă atenţie alimentele pe care le aveţi în frigider.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


12 thoughts on “La drum prin hăţişul gusturilor

  1. ggl

    Şi eu ţin ceva regim. Only certain fats şi carne cu moderaţie şi doar din surse sigure.

    Ideea e că nu mai consum aproape niciun fel de carne preambalată din comerţul capitalist, înafară de peşti. Pe ăia prefer să-i cumpăr vii sau cel puţin întregi, pe pat de gheaţă. În rest doar vită/capră/oaie de la ţară. Mă rog de regulă sunt masculi, că în general ăia se taie (nu dau lapte şi înafară de montă nu prea ai ce face cu ei altceva).

    Nu cred în diete. Am slăbit oricum în jur de 6-7 kile (de la 72 la 65; am 1,73 deci is la fix cu BMI-ul) cu regimul ăsta. Fetele mă cam invidiază din cauza asta, sunt câteva care au zis că se apucă şi ele. Nici eu nu pot mânca numai buruieni, adică nu vreau, că de putut pot. Oricum mănânc relativ puţină carne. Cam odată pe săptămână pui sau altceva, de 2-3 ori peşte dar în cantităţi mici. Sunt chestii foarte necesare care se găsesc greu în surse de origine vegetală. Vitamina D de exemplu. Sau zinc.

    Ideea e să mănânci cât mai puţină hrană procesată.

    Rawveganism e o tâmpenie. Poţi să iei E-coli şi alte prostii. Prima şi cea mai importantă descoperire a omului a fost focul, exact pentru că a putut să se încălzească la el şi să prepare termic mâncarea. N-o să ne întoarcem 10k ani în trecut de dragul unei mode.

    Zahăr nu mai consum aproape deloc de vreo 5-6 ani din cauză că beau ceaiul fără. Cafea nu beau şi când beau, nu pun zahăr în ea. Am în casă dar e întărit în zaharniţă. Ciocolată nu prea mai am voie că e grasă şi sunt grăsimi nasoale care fac caliculi biliari. Am primit o ciocolată amăruie de Cărciun, e nedesfăcută în dulapul din bucătărie. I used to be a chocolate freak until last year. Mâncam o tablă aşa dintr-un şut ca şi cum ai bea un pahar de apa. Singura chestie dulce pe care o consum în mod regulat e mierea. Miere îmi iau de la un producător pe care-l cunosc personal şi care are certificat ecologic. Iau câte 5 kg odată.

    În oraş nu prea mănânc pentru că foarte puţine localuri gătesc chestii pe care le pot consuma (no certain fats: smântână, unt, caşcaval, brânză grasă, untură, etc.).

    Eu etichetele nu mai zic. Am ajuns să iau doar produse care au ca ingredient cu sare, apă, acid ascrbic, acid acetic. Dacă apare vreun E, gume sau alte dubioşenii, pun produsul la loc în raft.

  2. Ihrielle Post author

    ggl, banuiam de mai multa vreme ca ai obiceiuri alimentare sanatoase si abia acum am reusit sa aflu detalii 🙂 Cu mici exceptii, pare a fi exact regimul pe care mi-am propus sa-l urmez eu (mai putin partea cu grasimile din lapte pe care nu am de gand sa le restrictionez chiar asa de drastic).

    Te felicit, esti un norocos. Unul dintre putinii care isi procura hrana de origine animala din surse sigure 🙂

    P.S. Nu tin “regim” ca sa slabesc (1.68 m + 50 kg=love)

  3. ggl

    Cu grăsimile din lapte am început şi eu din nou după ce am văzut că nu prea am de unde să iau calciu decât din lapte. Însă cu moderaţie. Adică nu mănânc nimic ce are grăsime peste 5% sau dacă totuşi vreau să gust iau o bucăţică mică şi gata. Îmi pare cam rău că îmi plac foarte mult brânzeturile. Lapte am început să consum din nou. Cel de la ţară e cam gras deci va trebui să mă gândesc la ceva. Probabil că am să-l fac iaurt – am o uşoară intoleranţă la lactoză. Poate că-l diluez şi pe ăla cu puţină apă, aşa cum fac turcii, însă nu prea vreau să pun sare. Nu ştiu încă. Consum puţin lapte dulce, gen 1 litru/săptămână şi de cumpărat trebuie să iau 2 l că aşa sunt sticlele, deci cu 1 litru trebuie să fac iaurt sau altceva pentru că altfel ajunge să se “strice” (adică se face iaurt cu fermenţi sălbatici). Laptele dulce doar în combinaţie cu altceva îl consum, de regulă fulgi sau gris cu lapte, niciodată băut gol că am probleme după aia. Dacă e combinat cu amidon, gluten sau cacao e ok.

    Avem firma la ţară, tata şi două colege locuiesc deja acolo, deci e mai lejer cu mâncarea de origine animală din surse sigure.

  4. C.A

    Frumoase “resolutions” dar eu cu rasfatul nu prea sunt de acord. de ce? pentru ca e dovedit “stiintific” de catre cercetatorii (britanici) ca daca mai ‘gusti’ un pic din aia, un pic din aia, in final o sa sfarsesti prin a infuleca produsele alea. asa e psihicul format.
    daca renunti la zahar pai nu mai pui gura pe el nu mai iei din cand in cand o lg si o pui la cafea “pentru ca nu ai miere si doar de data asta”.

    @ggl, tin sa te contrazic. e-coli nu ai cum s-o iei pentru ca o avem deja in intestin (ca unfriendly bacteria). ce vezi prin presa e o tulpina modificata genetic (probabil pentru sporirea consumului de carne care e mai ‘sigura’).
    Cand omul a descoperit focu’ stii ce a facut prima oara? a fript carnea (stia el ce stia omul preistoric) avand in vedere ca sansele sa capeti o toxoplasmoza sau o toxocara sunt imense in carnea cruda (nu mai zic de trichinella si altele). de altfel o mare parte din populatie are toxoplasma din carne. la majoritatea ramane latenta iar la cativa declanseaza probleme mai mari (probleme cerebrale, etc).
    sa prepari termic legumele, fructele, semintele si alte frunze verzi e o mare greseala. prin preparare termica (la plus 40 de grade) elimini 60-70% din substantele nutritive (minerale, enzime, proteine in cazul semintelor, vitamine, acizi grasi etc).
    e drept ca unele legume sunt poate mai bune fierte (spanacul?) dar restul lor ar trebui consumate ca atare (si unde se poate: proaspete). Iarasi, prajitul semintelor de orice fel (migdale, dovleac, alune, floarea soarelui) e o mare tampenie menita sa aduca un plus de gust dar sa distruga enzimele benefice din alimentatie. daca vrei ‘crocant’ le mananci crude, migdalele sunt crocante, daca faci un amestec cu ele sau vrei sa le pisezi, ideal e sa le lasi in apa cateva ore pentru a-si activa enzimele.
    mancarea moderna (Standard American Diet – SAD) aduce un aport de substante necesare organismului de vreo 10 ori mai mic decat mancarea “romaneasca” gatita in casa (fie ea prajita, cu ulei si nu numai). si ne intrebam de unde atatea boli autoimune si alte probleme de metabolism la homo modernitus.
    eu as adauga la cele 7 “pacate” si problema sarii (fie ea de mare).
    si-aici ne lovim de o si mai grava problema – SOLUL (care e practic metabolismul nostru extern). de calitatea solului depind o gramada de factori ce tin de sanatatea noastra. cel mai important: potasiul. solul ne transmite prin plantele neprelucrate termic potasiul atat de necesar celulelor pentru buna functionare si pentru o energie optima. prin aportul de sare (clorura de sodiu) aducem un surplus de sodiu in organism. trebuie cunoscut faptul ca sodiul se gaseste extracelular (potasiul intracelular). prea mult sodiu ‘scoate’ potasiul din celula si acestea raman fara energie, deshidratate’ si mor. asa ca e bina ca raportul general sa fie K>Na in organism (evident, in functie de organ, proportia intre cele doua variaza).
    p.s: calciul se gaseste inzecit de mai multe ori in patrunjel decat in lapte 🙂 ideea cu laptele=calciu e o chestie de marketing.
    dar sa nu intram prea mult in digresiuni.
    ideea e ca da 🙂

  5. child

    ce coincidenta, m-am gandit la tine alaltaieri seara si am vrut sa te si sun, dar erai inca la munca 🙂

    si eu sunt la un fel de regim impus (+ in concediu medical). ideea e de: fara prajit, fara acidulat, fara picat, si mai presus de orice 3 mese pe zi obligatoriu 🙂 altfel, medicul mi-a zis ca ma voi duce pe rapa, usor dar sigur…

  6. ggl

    CA, E. Coli e un nume pentru mai multe tulpini, unele care le avem in mod natural intestin, altele care au aparut in urma unor mutatii, asa cum e cazul tulpinii care a generat din vara lui 2011 epidemia din Germania. Nu e nicio modificare genetica, ci o mutatie naturala aparuta cel mai probabil datorita industrializarii si chimizarii agriculturii. Si nu e vorba doar de E. Coli ci si de alti patogeni care nu se distrug decat prin prepararea termica a mancarii. Si eu mananc salate, fructe crude, insa majoritatea mancarii o prepar termic. Carnea o prepar termic intotdeauna. De prajit nu prajesc nimic pentru ca nu am voie sa mananc prajeli.

    Da, sunt multe surse de calciu insa laptele si produsele lactate e una dintre sursele bogate. N-am de gand sa-l elimin, cu atat mai mult cu cat pot face rost usor de lapte de la tara. Am studiat tabele. Citeste nota de subsol de sub tabelul cu continutul de calciu. Asa ca decat sa iau suplimente sau sa mananc >500g de patrunjel pe zi, prefer sa consum lapte (de regula cu cereale integrale, alta sursa bogata de Ca si Mg). Patrunjelul e oricum parte din dieta mea zilnica, pentru ca e printre putinele plante verzi care se gasesc pe tot parcursul anului.

    De migdale nu stiam. De exemplu in ciuperci se dezvolta puternic vitamina D (dintr-un alt compus) daca sunt expuse la radiatie UV. Ciupercile si drojdia sunt cam singurele surse non-animale de vitamina D.

    Sare nu consum. Adica nu adaug in mancaruri deloc.

  7. Ihrielle Post author

    Ciobane (:P), trebuie sa-ti spun ca:
    1. Nu beau cafea, ci ceai, pe care nu-l indulcesc cu nimic (doar in cel negru, pe care-l consum din an in paste, pun un strop de lapte)
    2. Am primit o placinta cu mere (si zahar, ca doar e facuta de mama) pe care am de gand s-o donez
    3. Nu intentionez sa ajung un fel de regim-freak, ci sa mananc, in general, sanatos 🙂

  8. ggl

    Delta, daca porcu-i safe de la ţară hranit cu laturi, nu cu concentrate şi cartofii nu-s prăjiti in ulei ci copti in cuptor, I don’t see why not.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php