La mare…

La mare era un soare atât de puternic încât valurile, orbite de reflexii, nici nu mai apucau să vadă digurile ce le aţineau calea, băţoase ca nişte husari beţi puşi pe harţă. Pescăruşi îşi abandonaseră vânătoarea neliniştită, renunţând pentru o perioadă nedefinită de timp la ţipetele jalnice cu care-şi anunţau zborul. Se lăsau şi ei, dimpreună cu peştii, să plutească uşor, legănaţi de valuri, înspre un ţărm oarecare.

Cum mi-am  amintit de asta,  cum m-am hotărât să mă duc acolo degrabă pentru a mai schimba un pic aerul pudrat de acasă şi gândul la exilul ce se prelungeşte şi săptămâna viitoare. Vă las în grijă norii de ploaie şi rugile pentru o vreme mai bună.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: ,

3 thoughts on “La mare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php